Cum se numesc locuitorii din Cuca Măcăii?
R: Căcănari.

Chiar, cum se numesc locuitorii din Cuca Măcăii?

Nu credeam că aveam să mă distrez aşa de tare cum m-am distrat la meciul Steaua – Ceahlăul de aseară, scor 1-3, dar chiar m-am amuzat copios văzând cum steaua lui becali galopează spre titlu . Primul meci din retur, noi achiziţii, lanterna roşie, acasă, umilinţă. Restul e tăcere. Sincer nu mă aşteptam ca Steaua să şi-o fure în halul în care şi-a furat-o în meciul ăsta, cu tot anti-stelismul meu caracteristic, dar de asta e fain fotbalul şi distractiv uneori.

Am mai văzut o mostră crasă de prostie tipică fotbalului din România. Suporterii s-au dat în spectacol, a n-a oară, aruncând cu zăpadă înspre echipa adversă şi jucători. Nevoia de afirmare a unor indivizi care nu au nicio tangenţă cu fotbalul. În ziua de azi, orice individ care are chef să fie în centrul atenţiei vine la un meci de fotbal şi începe să se maimuţărească în tribună făcând pe viteazul, aruncând cu punga de sămânţă în teren, bricheta, moneda, telefonul propriu şi mai nou zăpadă, strigând, înjurând arbitrul, înjurând jucătorii, echipa adversă şi distrugând ceea ce ar trebui să fie frumuseţea jocului de fotbal. Şi apoi se hlizeşte în faţa pretenilor, la fel de înguşti la minte ca şi el, ce tare a fost el că l-a pălit pe Stoichiţă şi pe Szekely cu un bulgăre în cap. Face şou, că el de asta a venit la meci, să facă şou şi să fie în centrul atenţiei.

Ce nu înţeleg io e de ce ăştia care au prea multă energie şi vor cu tot dinadinsul să se afirme, de ce nu merg în peluză, cu fularul la gât şi să urle cât îi ţin plămânii, încurajându-şi echipa preferată civilizat şi fără înjurăturile clasice şi aruncatul cu diverse obiecte înspre jucători/antrenori/staff. În Anglia nu există garduri în jurul terenului, la noi se fac gardurile de câţiva metri înălţime. Aici se vede diferenţa.

Cine face pariu cu mine că Stoichiţă nu prinde ghiocelul în Ghencea?

Stâlpul de bază din angrenajul PSD, Marean – pe persoană fizică – Vanghelie, acest izvor de înţelepciune care este, a scăpat porumbelul în direct pe Antena 3, pe care acum sigur îl regretă. “Ştiţi câţi prieteni am eu la Academia Română?!” e replica memorabilă a lui de la bâlciul PSD dintr-o intervenţie în direct pe A3. Asta cred că e mai tare decât replica cu goagăl.

Încerc să mă gândesc ce a vrut individul mai sus menţionat să spună cu afirmaţia asta. Oare ce răspuns aştepta la întrebarea asta, unul afirmativ, negativ sau a fost doar o propoziţie retorică ca şi multe altele de altfel pe care le scoate Vanghelie pe gură? Şi dacă răspunsul e afirmativ, mă întreb, cine şi-ar asocia numele cu un om ca Vanghelie, cu atât mai mult un membru în Academia Română?

Cred că reprezentanţii AR care au auzit replica lui au început să se bănuiască unii pe alţii; cine o fi cel despre care vorbea Marean? Portarul, femeia de servici sau omul care se ocupă cu subsolul.

PS: Oare ce ar putea vorbi un academician cu Vanghelie?

Au început deja pregătirile pentru cel mai mare eveniment al anului în blogosfera mioritică – roblogfest, iar la ora când scriu eu postul acesta organizatorii sunt probabil pe ultima sută de metri cu ele.

22 februarie – 8 martie e perioada în care au loc nominalizările.
11 – 18 martie – prima etapă de votare
19 – 24 martie – a doua etapă de votare
26 martie – ceremonia de înmânare a premilor şi petrecerea

Încă nu ştiu dacă voi participa, dar dacă o voi face – asta se va întâmpla în linişte. Nu voi face mare vâlvă, nu voi scrie zeci de posturi, nu voi cerşi voturi, nu voi obliga pe nimeni să mă voteze, voi afişa un singur banner care duce către pagina în care sunt înscris în concurs – dacă o să fiu înscris şi fiecare va vota cum îl va tăia capul. Nu o să-mi votez propriul blog, aşa că nu o să mă supăr dacă voi ieşi din competiţie cu zero voturi. VisUrât – câştigătorul ultimelor ediţii roblogfest a anunţat că nu va participa anul acesta la roblogfest dând astfel şansa şi altor bloggeri mai mici să se afirme. E de apreciat gestul.

Din 2007 am urmărit desfăşurarea roblogfest-ului şi am observat cum stau lucrurile în blogosfera în perioada asta. Sper doar că nu voi vedea anul acesta bloggeri care ar face moarte de om ca să obţină un vot sau care recurg la metode mai puţin “neortodoxe” pentru a obţine voturi.

Banul va fi înlocuit cu Bocul. 10 bani = 10 boci

via

În eventualitatea că vă întrebaţi ce caută podoaba mea capilară sub pălăria aia de paie jenibilă din poza de mai sus, m-am gândit că e de datoria mea să dau nişte explicaţii, că aşa se face pe meleaguri ardeleneşti, se dau explicaţii multe şi mărunte. În primul rând, cu riscul de a mă repeta a n-a oară, blogul ăsta îi ca o jucărie pentru mine, o jucărie pe care io o folosesc să-mi relaxez mintea golindu-mi ideile şi gândurile cu ea.
E al meu şi io mi-l gestionez cum vrea muşchiul meu. Capisci? Asta ca să n-avem discuţii care încep cu ‘de ce’. Ok, acum că am stabilit esenţialul să trecem la explicaţia în sine.

Pălăria respectivă e încărcată de istorie, e un adevărat muzeu Antipa de paie. Şi nu o spun eu o spune cel de la care am moştenit-o. Am primit-o de la un italian bătrân care a văzut multe la viaţa lui şi care mi-a spus aşa când mi-a dat-o: “…with this hat I accost a lot of women, wear carefully. I think will be in good hands. “. Cu pălăria asta am agăţat multe femei, poartă-o cu grijă. Cred că va fi pe mâini bune. Nu ştiu dacă a avut dreptate omul, că încă n-am avut curajul să ies cu ea în public, dar am pus-o pe blog că poate aşa o să am şi io succes la femei. Nu de alta, dar m-am cam săturat să primesc numai zâmbete de la ele. Colo măcar un număr de telefon, ceva… că cu zâmbetele nu faci prea multe serios.

Ia să vedem dacă funcţionează pălăria pe blog, iar dacă funcţionează pe blog atunci poa’ a mere şi in public.

Când ajunge să stea în faţa televizorului la un meci de fotbal…

• femeia zice întotdeauna, eu ţin cu cine câştigă
• femeia nu înţelege niciodată de ce ne place nouă sportul ăsta
• femeia ocheşte un singur jucător din 22 intr-un meci de fotbal, cel care i se pare cel mai drăguţ
• femeia întreabă tot timpul cine conduce pe cine
• femeia are o tolbă plină de întrebări enervante pe care trebuie să le folosească pe toate, până ce te enervezi şi mergi la un vecin să vezi meciul în linişte
• femeia găseşte întotdeauna legături între fotbal şi moda, telenovele sau shopping – gen: de ce sunt îmbrăcaţi ăia în galben cu negru, că nu se potrivesc culorile, că e naşpa echipamentul – iar de aici pătrunde în zona în care un bărbat este în inferioritate – moda
• femeia înjură la un meci de fotbal doar când jucătorul drăguţ este accidentat
• femeia ţine cu echipa adversă doar ca să-ţi facă ţie în ciudă
• femeia îşi va găsi întotdeauna ceva de lucru în camera unde încerci tu să urmăreşti un meci. dat cu aspiratorul, şters praful, făcut curat într-un dulap, rearanjat mobila, orice numai să te ia de la meci.
• femeia are chef de tandreţuri fix în alea 90 de minute cât ţine meciul
• dacă încerci s-o dai la o parte îţi va reproşa că nu o mai iubeşti

… pentru liniştea ta în timpul meciului există mastercard. îi dai cardul femeii şi ai parte numai de  linişte. dar să nu te întrebi după aia de ce nu mai ai niciun ban pe card, bine?