Mentalitatea studentului român într-un sistem precar şi învechit

Scris in 23 Ianuarie 2012, cu 6 comentarii

Students Studying

Noi, studenţii, cei implicaţi şi cei care au fost implicaţi cândva în mediul universitar românesc, avem o mentalitate din categoria “las-o bă că merge aşa”. De ce să ne ferim să recunoaştem că aşa gândim toţi. Vă sunt familiare vorbele de mai jos?

  • Sfântul cinci să-l iau că îmi ajunge
  • Nu-mi trebuie altă notă, cinciul să mi-l dea şi-s mulţumit
  • Ai ştiut la examen? Am scris, acum om vedea dacă şi bine
  • Ai învăţat ceva? Am citit ceva

Ce să înveţi din materii care nu au mai fost aduse la zi din 1800 toamna, predate de profesori care refuză cu încăpăţânare să se alinieze la tehnologia din ziua de azi şi să-ţi predea chestii interesante, actuale şi din care chiar să rămâi cu ceva. Să înveţi doar pentru un amărât de examen, a se înţelege toceşti mot-a-mot, căci e greu să înţelegi logic cea mai mare parte dintre aberaţiile din cursurile şi manualele scrise în evul mediu, când ştii că nu-ţi vor folosi la nimic în viaţă noţiunile respective.

Te demoralizezi total când te gândeşti că ai sute de slide-uri cu informaţie brută şi sute de pagini de cursuri de învăţat pentru un examen, dintr-o materie care e formată trei sferturi din nişte principii învechite, comuniste, realizate într-o perioadă demult apusă şi care nu se mai caută. Şi până la urmă tot încerci să înveţi ceva, nu de alta, dar decât să mergi botă la examen şi să dai foaia goală, mai bine te chinui şi reţii ceva din aberaţiile respective. Înveţi, că n-ai ce face, aşa învechite cum sunt materiile, din ele se predă şi asta cer profesorii la examen. Din astea au învăţat ei, asta ştiu, cu astea sunt la curent, pentru ei e greu să se alinieze la noile tehnologii, mai ales că mare parte dintre ei au ajuns la vârsta pensionării.

Şi atunci să nu ne mai mirăm că studenţii gândesc minimal şi vor doar să treacă decât să ia o notă bună, când o să se ofere alternative de învăţat decente, informaţie structurată, lucruri actuale şi în ton cu tehnologia secolului 21, poate că se va  învăţa mai cu spor şi tinerii vor fi mai dornici să acumuleze noi cunoştinţe.

Eşti plătit să freci menta – azi wazzub.info

Scris in 23 Ianuarie 2012, cu 0 comentarii

Am impresia că au trecut vremurile în care “afacerile” cu PTC-uri (Paid to click) şi cele în care trebuia să citeşti mail-uri şi încasai 0.01 cenţi per mail erau la modă. Acum există facebook cu concursurile celebre de like-uri (Primii 100.000 care dau like câştigă o tabletă/iphone/nuştiuce, remember?) şi MLM-urile.

A început să circule de câteva zile un mail cu lansarea unui nou motor de căutare care se va lansa pe 9 aprilie şi, atenţie!, care îşi plăteşte membrii. Hai că pe asta sigur n-aţi mai auzit-o! :)). Deşteptul care e în spatele şmecheriei, numai deştept poate fi unul care vine cu o asemenea idee de a prostii lumea, s-a gândit că cel mai bine pentru a face rost de o bază de date de utilizatori este să le zică oamenilor că primesc bani dacă se înregistrează şi care dacă mai aduc alţi oameni ei încasează o sumă mică de bani, care la rândul lor mai aduc alţi oameni şi tot aşa. Un adevărat cerc vicios în care tu (cică) încasezi bani fără să faci nimic, exact ca într-un sistem piramidal. E scam-ul perfect. Şi staţi fără grijă că vor exista destui fraieri care să pice în plasă, are balta peşte.

Sper doar că încet-încet să realizeze lumea că NIMENI NU ÎŢI DĂ ÎN 2012 UN LEU MĂCAR FĂRĂ SĂ FACI NIMIC. Încă nu s-a inventat locul de muncă în care să freci menta şi să-ţi intre salariul pe card.

Vedeţi în screen-urile de mai jos cum funcţionează treaba.

Un pic de clasă de la unguri

Scris in 22 Ianuarie 2012, cu 10 comentarii

Mă refer la cei din Ungaria, unde GUVERNUL maghiar a scos în stradă un număr impresionat de oameni la care noi nici măcar nu îndrăznim să visăm. Undeva la 100.000 de persoane – într-o sâmbătă după amiaza în faţa Parlamentului din Budapesta, pentru a-şi arăta sprijinul pentru premierul Viktor Orban. Guvernul nostru nici nu se gândeşte ca va reuşi vreodată să scoată atâţia oameni, iar opoziţia ajunge să plătească oamenii pentru a ieşi în stradă, cu marii lideri, Ponta şi Antonescu, care nu fac decât să plictisească lumea cu discursuri demagogice de tot râsul. Despre asta-i vorba, ăsta e nivelul.

Mai ţineţi minte anul trecut, la sfârşitul lui septembrie, când câteva mii de protestatari au ieşit în stradă ca să-şi arate nemulţumirile pentru măsurile de austeritate impuse de guvern şi legea presei ale cărei prevederi încalcă grav libertatea de exprimare. Ei bine, atunci au ieşit undeva la 50 de mii de oameni, poate şi mai mulţi de atât. Ce înseamnă asta? Că ungurii, pe ce că sunt cu câteva clase peste noi la capitolul dezvoltare şi civilizaţie, ne dau lecţii şi atunci când vine vorba de proteste şi manifestaţii anti-guvern. Unitate, ce cuvânt interesant!

Între timp ei protestează pentru legea presei, noi protestăm pentru salarii mai mari şi joburi mai multe, că nu sunt peste 10.000 de joburi pe un singur site ultra-mega-cunoscut care aşteaptă să fie ocupate. Nu, nici nu!

Da, am o problemă cu vânătoarea de la Balc

Scris in 22 Ianuarie 2012, cu 0 comentarii

În fiecare an se adună la Balc o gaşcă de ipocriţi bătrâni şi înstăriţi pentru a se distra împuşcând nişte animale lipsite de apărare, în frunte cu organizatorul şef Ţiriac. Desigur, cum mintea lor e setată pe făcutul banilor, ei nu prea sunt obişnuiţi să depună un efort prea mare, aşa că au nevoie de cineva care să adune mistreţi la un loc ca să le poate fi lor mai uşor să-i împuşte şi apoi să se laude cu trofeele la şpriţul de după.

Să fii vânător nu-ţi trebuie mult creier, orice prost poate să îndrepte puşca spre ţintă şi să apese pe trăgaci.  Nu, nu mă priveşte că Ţiriac îşi creşte singur mistreţii şi are dreptul să facă ce vrea cu ei, că doar sunt proprietatea lui. Niciodată nu e un lucru bun să omori fiinţe nevinovate pentru a-ţi satisface partenerii de afaceri şi ego-ul personal.

Nu vreau să instig la violenţă sau să credeţi că am ceva personal cu participanţii la această “distracţie” sângeroasă, nici vorbă, sunt pacifist de felul meu, dar tare mult aş vrea să aud o ştire în care un vânător la împuşcat pe altul. Din greşeală, fără intenţie fireşte, dar să simtă şi vânătorul ăla cum e să iei un glonţ gratuit, de distracţie, nu altceva. Garantez că ăla nu mai pune mâna pe puşcă cât trăieşte.

Ţiriac e singurul miliardar din ţara asta pe care îl respect şi îl apreciez, e singurul om care şi-a făcut averea singur şi nu prin şmecherii şi afaceri cu statul român. Omul merită toată stima.

Rămân surprins ce plăceri sadice au oamenii când ajung la un nivel financiar ridicat.

Povestea peştilor lui Vasile

Scris in 21 Ianuarie 2012, cu 0 comentarii

Într-o anumită zi de vară dintr-un an când încă eram în generală (sau de primăvară, s-a petrecut demult, memoria îmi joacă feste), printre ocupaţiile copilăreşti pe care le avea tânărul Vasile se număra şi îngrijirea peştilor exotici pe care i-a achiziţionat de la un mic magazin de animale din micile lui economii strânse de la colindat şi udat, plus ce i-a mai dat mama lui pentru merite deosebite la şcoală, cu toate că acestea din urmă au fost mai puţine de altfel. Vorba vine îngrijit, căci de fapt acest proces intra mai mult în atribuţiile mamei lui decât a tânărului, Vasile fiind mai mult preocupat cu admiratul peştilor decât cu igiena acvariului.

Zilele treceau, peştii se simţeau bine şi aveau tot confortul cu toate dotările necesare, dar lucrurile au devenit extrem de tensionate într-o zi când mama lui Vasile, foarte furioasă pe tânăr pentru o notă proastă luată la şcoală, a avut un moment de răbufnire. În timp ce peştii asistau la gâlceava iscată, se aflau în camera unde s-a petrecut spectacolul, dintr-o dată aceasta şi-a îndreptat atenţia spre ei. Sub motivul “peşti îţi trebuie ţie în loc să înveţi. ce, eu sunt nebuna ta să curăţ  după ei şi tu să te uiţi la ei?”, doamna M. s-a enervat atât de tare încât a luat peşte cu peşte şi l-a trimis  în lumea celor drepţi prin intermediul vasului de toaletă.

Nici măcar un peşte nu a avut drept de vot. Săracii au căzut victime colaterale în tot acest nefericit eveniment şi nu aveau cum să protesteze decât să privească neputincioşi cum sunt luaţi cu forţa din reşedinţa lor de lux şi izgoniţi în apele învolburate şi tulburi ale closetului, fiecare dintre ei sperând că se va linişti doamna M. până va ajunge la el, iar astfel va scăpa cu viaţă. N-a fost să fie, iar finalul poveştii nu este din păcate cu happy ending, aşa cum obişnuiţi să vedeţi prin filmele americane.

Nu ştim dacă vreun peşte a reuşit să se descurce în jungla urbană din canalele oraşului, probabil nu, nefiind obişnuiţi să trăiască în condiţii vitrege.

 

« First...23456...102030...ultima »

Spaţiu de susţinere gratuită

Powered by WordPress | Designed by: wordpress themes free | Thanks to Find Free WordPress Themes, wordpress themes 2012 and WordPress Themes
e-advertising - www.articole-sponsorizate.ro