S-a terminat meciul International Ct. de Argeş – Dinamo cu victoria câinilor, scor 1-3. De două ori Andrei Cristea şi o dată Marius Alexe pentru Dinamo, în timp ce pentru Inter a marcat Bogdan Apostu. Nu vreau să comentez meciul pentru că n-are sens, dar ce vreau să zic e că acum pe banca lui Dinamo stau trei oameni. Ţălnar, Prunea şi Ganea. Ţălnar e oficial trecut pe foaie ca antrenor, dar toţi trei dau indicaţii. Toţi sunt cu mâinile sus gesticulând în timpul meciului. Şi dacă-l mai punem la socoteală şi pe Dinu, care nu stă pe bancă dar e un fel de supervizor pentru Ţălnar atunci se fac patru oameni care dau indicaţii la Dinamo. Fiecare vede jocul altfel, greu de crezut că toţi 4 gândesc la fel. Mă mir că încă n-a debarcat nici unul, semn că se înţeleg destul de bine.
Nu ştiu cum se simt jucătorii într-un meci când primesc indicaţii din 3 părţi, dar din moment ce echipa câştigă înseamnă că merge treaba.
Să fie oare reţeta succesului? Unde-s doi puterea creşte, dar unde-s trei e şi mai bine.
A primit o leapşă foarte faină de la Raul care conţine nişte întrebări simple şi interesante.
1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
Mama mea. Ea m-a ajutat şi m-a sprijinit de când am fost în scutece şi până în prima zi de facultate. Îi voi rămâne veşnic recunoscător pentru tot ce a făcut pentru mine. Da, ştiu că a făcut ce ar face orice mamă, dar îmi place să cred că mama mea e cea mai bună mamă din lume.
2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Aş vrea să fiu Rupert Murdoch în tinereţe.
3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană cine ar fi aceea?
Hm, grea întrebare. Dacă stau bine şi mă gândesc m-aş schimba pe mine cu unul mai bun dacă aş putea. Nu sunt genul de om pe care să-l preocupe viaţa altora, cu atât mai mult încât să încerc să o schimb. Fiecare îşi ştie priorităţile sale în viaţă şi se cunoaşte cel mai bine pe sine.
4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?
Mi-aş face o cabana în vârf de munte, m-aş rupe de civilizaţie şi aş sta acolo în linişte o lună scriind o carte
de groază. Am o imaginaţie bogată când vine vorba de filme horror.
5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
Iarăşi o întrebare grea. Mi-ar fi greu să aleg un moment important al vieţii mele pentru că au fost prea multe momente care mi-au marcat viaţa, în sensul bun al cuvântului.
Leapsa merge mai departe la Alexandra, Oana şi cine mai vrea să o preia.
O vorbă veche din popor spune cam aşa, “fă-te frate cu duşmanul până treci puntea”. Becali vrea să se unească cu un partid de dreapta, ori PDL ori PNL. Probabil că nu-şi mai aduce aminte ce apelative folosea la adresa lui Băsescu şi a partidului său la sfârşitul anului trecut: “distrugător de neam, tiran, golan de ultimă speţă” sunt doar câteva din vorbele de duh la care acesta a apelat. Sau şi atunci a vorbit satana din el, diavolul l-a pus să zică toate astea, el n-are nicio vină – el e un sfânt ca întotdeauna.
Becali are memoria foarte scurtă, care tinde spre zero, pentru că nici măcar de momentul când a stat în spatele lui Geoană în ziua alegerilor prezidenţiale rugându-se la toţi sfinţii să pice “tiranul” nu-şi mai aduce aminte. Şi asta a fost nu mai departe de sfârşitul anului trecut. Acum vrea să se unească cu un partid de dreapta, dacă se poate chiar cu partidul “distrugătorului de neam”. Individul asta îi ca ţiganul, merge cu cine-i la putere. Dacă dreapta e la putere, merge cu dreapta. Dacă era stânga la putere, mergea cu stânga. Ce mai contează că în trecut a plouat cu înjurături şi blesteme a la Becali peste dreapta cu care vrea să se unească acum, ce a fost – a fost! Să uităm de trecut şi să ne gândim la viitor.
Becali e gata să pună pe masa mandatul de europarlamentar (semn că l-a durut în paişpe de europarlamentare, mandatul şi-a atins scopul – l-a scăpat de cătuşe), 1500 de primari şi consilieri şi vreo 4-5 procente de alegători. În schimb el solicită, ţineţi-vă bine, un post de vicepreşedinte pe ţară! Nici n-are pretenţii, nu? 
Adevărul e că, dacă principalul partid de stânga are un vicepreşedinte analfabet, de ce n-ar avea şi un partid de dreapta unul?
Când pasiunea şi creativitatea îşi dau mâna rezultă multe lucruri faine şi benefice pentru societate. Astăzi am să vă prezint un om care le are pe amândouă, şi creativ şi pasionat. Un fost coleg de liceu. Alin Lazăr se numeşte el – fashion-designer şi hair-stylist, iar în timpul liber student la FSEGA. Zic în timpul liber pentru că îmi vine greu a crede că economia e domeniul în care va activa în viitor, dat fiind faptul că design-ul, hair-styling-ul şi moda sunt domeniile care îl coafează cel mai bine şi îi scot în evidenţă adevărata lui valoare. M-am bucurat tare mult când i-am descoperit site-ul şi trebuie să recunosc că m-a lovit aşa un val de mândrie când am văzut ce ştie face. Îmi plac oamenii care-şi trăiesc visul şi pasiunea.
Aşa că, fetelor, dacă vreodată veţi avea nevoie de o coafură mişto pentru un eveniment de rang înalt sau ceva de îmbrăcat prin care să ieşiţi în evidenţă, apelaţi cu încredere la Alin. Garantez eu că o să fiţi foarte mulţumite.
Dacă vreţi să luaţi legătura cu el consultaţi www.alinlazar.ro.
Astăzi m-a luat gura pe dinainte, rar mi se întâmplă asta şi mai ales într-un autobuz. Nu obişnuiesc să intervin într-o conversaţie dintre doi oameni, dar astăzi nu m-am mai putut abţine. A fost unul din rarele momente în care vorbesc neîntrebat sau mă ia gura pe dinainte. Erau doi geeksi în autobuz, în spatele meu, vorbind despre, atenţie!, bloguri şi bani din blogging. Toată discuţia a pornit de la “am citit pe un blog…” şi s-a terminat cu “şti că se câştigă bani din blog”. Apoi unul dintre ei, am intuit că e cititor de bloguri, îl tot întreba pe celălalt dacă îl ştie pe zoso – cică ăsta e cel mai mare blogger, sau şti că Cabral (scz cacofonia) are blog, sau Bendeac, sau Tudor Chirilă, sau Badea. Nu ştiu cine erau pentru că m-am uitat la feţele lor şi nu-mi păreau deloc cunoscute, nici de pe twitter din ce urmăresc eu şi nici din blogosfera, probabil erau nişte geekşi pasionaţi de calculator care inevitabil ştiau de bloguri.
Discuţia pe tema banilor din blogging a continuat minute-n şir, eu fiind numai urechi. Tot auzind ce vorbesc ei, m-am pus într-o ipostază jenantă şi m-am întors la ei şi cu o voce tare am pus o întrebare: “Da de evasile.com aţi auzit?”. Evident că nici unul n-a auzit, dar în momentul acela vreo câteva perechi de ochi s-au întors către mine, întrebându-se probabil ce dracu mai vrea şi ăsta şi privindu-mă cu o faţă din aia de om care nu pricepe o iotă din ce se vorbeşte, asta ca să nu zic de animalul acela sacru care se uită la poartă nouă.
Ideea e că sunt mic. Sunt un blogger mic, dar probabil îmi va creşte traficul cu vreo câţiva unici după ce m-am băgat în seama ca musca-n lapte. Oare ar trebui să mă bag în seama mai des? Ce e foarte mişto e că blogurile încep să conteze mai mult în offline. Nu cred că mai sunt oameni care să nu ştie ce-i ăla blog, mă refer la generaţia din ziua de azi – tineretul.
Mă sună tovaraşu’ pe la o oră aproape de miezul nopţii, oră la care de regulă îmi încep somnul.
- Ce faci, mă?
- mmmmdor….. îi cânt o serenadă lui Avram Iancu să adoarmă…
- Mă, faci ceva pentru mine?
- Amu nu… mâine.
- Hai că nu-ţi ia mult timp.
- Nu mai deschid calcu’ amu… mâine.
- Da faci din pat.
- Ce să fac?
- Trimiţi un SMS de vreo 2 euro la numărul… că mă bagă ăştia în spital de numa-numa… şi am nevoie de 10 credite ca să ies plm.
- Unde să trimit, mă?
- La Crims, mă…
- A.. plm. Las’ pe mâine.. că mâine ies şi io din bulău.
- Hai că-ţi dau io 5 lei mâine… io nu pot trimite că-s pe cartelă.
- plm… da ţi-i musai amu. nu poţi aştepta să treacă zilele alea şi să ieşi din spital normal?
- vreau să-l sparg amu pe unu până îi slab…
- Zi textu şi numărul de tel. plm
- Cred şi 1263
- Bine îţi trimit amu.
- Ok.. mulţam.
- Să fi iubit. Nb
Pentru că de Hattrick ne-am plictisit, în sensul că echipele noastre se zbat undeva prin divizia 7, ne-am reapucat de Crims. Aşa de plictis’
