pro sau contra Valentine’s Day?
De câţiva ani încoace, cam de când a apărut nebunia asta cu valentine’s day şi halloween în frumoasa noastră patrie, am început să văd altfel americanismele astea. Mai exact să le ignor. De ce să-mi pese de o aşa zisa sărbătoare care nici nu se găseşte în cultura ţării mele, de ce să mă strofoc eu pentru ceva care nu e trecut la capitolul sărbători legale în ţara mea? Doar aşa de amorul artei, pentru că americanii o ridică la rang de sărbătoare. Scuză-mă, dar mai bine dorm în timpul ăsta decât să mă prefac că iubesc pe cineva mai mult decât a-şi face-o într-o zi normală, doar pentru că ziua de nume a lui Valentin coincide cu ziua dragostei în State.
Toate americanismele astea gen Valentine’s Day sau Halloween şi care or mai fi, dracu le mai ţine socoteala, au început să mă lase rece total. În timp am învăţat să ignor tot ce nu-mi place şi nu-mi stârneşte interes. Asta fac şi cu americanismele astea de prost gust. Nu vorbesc, nu-mi dau cu părerea şi nu mă enervez din cauza asta, ignor pur şi simplu – asta ar trebui să facă şi cei care au grijă să nu ne aducă aminte din 5 în 5 minute cât de rahat suntem, noi ca naţie, că am preluat asta de la ei. Uneori te simţi atâta de liniştit şi calm ignorând!
Astăzi fac o excepţie de la regulă şi îmi dau cu părerea despre febra Valentine’s day, care creşte de la an la an. Dar nu despre “sărbătoare” am ceva de zis ci despre cum reacţionează românaşii când aud de sărbătoarea dragostei a americanilor. Pe scurt, ei se împart în două grupuri: cei care sunt pro şi cei care sunt contra. Cei care sunt pro merg pe ideea că şi dragostei trebuie să-i fie dedicată o zi. O zi în care iubirea şi armonia în cuplu trebuie să domnească peste tot. Desigur acest lucru se poate întâmpla numai pe 14 februarie, în orice altă zi iubirea şi armonia în cuplu tind spre zero. Aceştia merg până în pânzele albe cu ideea lor. Şi mai sunt cei contra – numărul acestora creşte alarmant în fiecare an. Cei care sunt contra sunt mereu împotriva mizeriei asteia de valentine’s day şi sunt foarte contrariaţi de cum am putut noi să preluăm ceva de la americani. Aceştia de regulă se declară pro dragobete din simplul fapt că e o sărbătoare românească, dar puţini cunosc câtuşi de puţin etimologia cuvântului dragobete.
C-aşa-i în tenis.
PS: nu vă mai întreb dacă sunteţi pro sau contra VD pentru că ştiu răspunsul şi nu mă interesează ce argumente aveţi.
Un pas înapoi?
Credeţi că dacă m-aş muta pe vasilemanu.ro aş face un pas înapoi? Nu vorbim aici de link-uri pierdute, trafic pierdut şi altele de acest gen.
Nu contează ce m-a îndemnat să fac pasul acesta, o să vin cu nişte explicaţii/motive în caz că se concretizează şmecheria. Acum mă interesează dacă e un pas înapoi.
Ce înseamnă să nu gândeşti şi să nu te informezi?
Ca răspuns la întrebarea din titlu, asta poţi să păţeşti dacă eşti dobitoc. Urmăriţi filmuleţul şi reveniţi.
Presupun că aţi văzut filmuleţul şi ce a păţit tipul din el dacă n-a gândit mai departe. Asta e marea problemă la oameni, că nu gândesc mai departe, dar despre asta într-un articol viitor. Ok, nu zice nimeni să nu iei steroizi în timp ce faci sală, dar mai cu măsură, vere! Că poţi ajunge ca şi tipul din filmuleţul de mai sus, pe patul de spital cu braţul puşcat, sau în cel mai rău caz mort! Credeţi că tipul ăsta a gândit sau s-a informat la ce se expune? Eu nu cred. Şi-a injectat ca nebunu steroizi şi anabolizante până ce organismul n-a mai rezistat şi a plesnit. S-a dat cocoş o vreme, când a văzut că tot creşte, tot creşte şi ce s-a gândit individul: ia hai să mai îmi bag nişte doze să mă fac mai mare. Şi şi-a injectat până a explodat. Exact ca un balon. Îl umfli, îl umfli, dar la un moment dat puşcă că nu mai poate ţine atâta aer în el. No aşa şi cu ăsta. O băgat, o băgat până o făcut BANG!
Personal n-am luat niciodată steroizi şi nici sală n-am făcut (la sală vreau să mă duc după ce termin cu examenele), dar chiar n-am de gând să mă injectez cu steroizi pentru a mă face mare. Masa musculară creşte şi dacă faci sală regulat. Da ştiu, creşte greu, dar creşte sănătos şi frumos. Chiar n-am de gând să mă transform într-un burete pe două picioare plin de apă.
Bărbaţi, puneţi mâna şi gătiţi!
Eu rămân fidel ideii că bărbatul trebuie să aibă minimum de cunoştinţe de gătit. Nu o să fie tot timpul nevasta/prietena lângă voi să vă cocoloşească cu bunătăţuri gastronomice. Nu zice nimeni să fi Jamie Oliver în bucătărie, dar chiar trebuie să ştiţi şi voi să încălziţi o supă, să prăjiţi un ou ori un cârnaţ, să faceţi nişte spaghetti sau cartofi prăjiţi, din astea simple care nu necesită prea mult timp petrecut în bucătărie şi nici prea multe cunoştinţe în domeniul culinar. Nici unui bărbat nu-i place să stea în bucătărie, e clar asta, mai ales să facă de mâncare, cu puţine excepţii, dar vine şi vremea când e musai s-o faci şi pe asta, că n-ai de ales. Şi ce te faci atunci că tu nu şti să-ţi faci de mâncare. Mori de foame! asta dacă nu eşti milioanar ca să-ţi permiţi să comanzi pizza în fiecare zi. Dar nu cred că s-au născut prea mulţi din ‘deaia’ de domn ca să-şi permită să comande în fiecare zi pizza, să mânânce câte o shaorma la prânz sau să ia masa în oraş seara. Cu atât mai mult în condiţiile financiare actuale. Şi nu vorbesc de femei aici, mă refer strict la partea masculină. Bărbaţii aceia hiper-ocupaţi care, după o zi grea de muncă, sosesc acasă, pun mâna pe telefon şi îşi comandă o pizza, asta deşi frigiderul lor e plin ochi de mâncare.
Şi în plus, eu nu văd logica – de ce să dai o avere pe mâncăruri când le ai gata făcute în frigiderul personal, trebuie doar să le iei şi să le pui pe foc. E chiar atât de dificil? Ce dacă eşti bărbat, asta înseamnă că nu mai poţi face de mâncare sau cum vine asta? Şi eu sunt mascul şi ştiu să-mi încălzesc o tocăniţă, o supică sau să-mi pun nişte cârnaţi la prăjit. E la mintea cocoşului. N-ai nevoie să faci un curs sau să citeşti un tutorial pentru asta. Sunt lucruri banale pe care un bărbat trebuie să le ştie chiar şi în bucătărie. Acolo unde, cică, e zonă preponderent feminină.
Vai de viitoarea mea nevastă, ce rău o să-i meargă. Numai cu mâncare gătită o s-o ţin, grătare, cartofi prăjiţi cu cârnaţ, într-o zi spaghetti, ce ştiu şi io să fac. Nu mă declar bucătar şi nici un profesionist în arta culinară, dar strictul necesar tot ştiu să-l prepar. În ultima vreme am început să caut pe google reţete de bucătărie. Să fie oare un semn :-).
Titlul poate e un pic exagerat, dar nu vreau să generalizez. Aşa cum sunt bărbaţi care la capitolul culinar bagă în buzunar orice femeie, aşa sunt şi bărbaţi care mai bine mor de foame decât să gătească. Pentru aceştia din urmă le dedic acest articol. Eu sunt undeva între.
Foto: The Guardian
