Cum am reuşit să omor o parte din mine, în online
Poate nu toată lumea ştie, dar io am folosit “Bancheru” ca nickname când încă eram cu biberonul în gură în online. Când nu ştiam ce e ăla blog, social-media, twitter, facebook şi cea mai importantă aplicaţie pentru mine era messu, folosit ca unealtă principală pentru agăţat. Mi-am pornit blogul pe Bancheru, a fost o poreclă, un pseudonim fără nicio legătură cu sensul real al cuvântului. L-am folosit o bună bucată de vreme, apoi l-am omorât. M-am decis că e mai bine să defilez cu adevărata identitate, după ce am descoperit blogul. Nu ştiu ce a fost în mintea mea atunci. Uneori simt urme de regret că am făcut asta, alteori nu. Pentru că într-un fel puteam sta foarte bine anonim fără ca nimeni să ştie de mine, cine sunt şi ce fac. Poate că era mai bine aşa. Puteam scrie orice şi despre oricine că mă durea în bască cine citea.
Şi totuşi, oricât de mult mi-a plăcut pe atunci cum sună nick-ul ăsta, care a devenit o parte din mine totuşi, dat fiind că pretenii mă strigă aşa, în online am reuşit să mă eliberez de sub strânsoarea lui, ca să zic aşa.
Dacă te dai şi tu mare cu blogul tău, dar încă îţi scrii textele sub porecla ta din copilărie, te bate gândul să te apuci să-ţi foloseşti adevărata identitate? Şi nu-mi ziceţi că n-aveţi o poreclă că nu vă cred. Toată trebuie să aibă una!
Dacă faceţi parte din categoria bloggerilor care au trecut de stadiul de poreclă, cum vă simţiţi acum când publicaţi un articol? Aşa-i că sunteţi un pic mai atenţi la ceea ce scrieţi, pentru că totuşi e numele vostru din buletin în joc şi nu puteţi scrie chiar orice? Şi această întrebare merge către Alexandru Negrea, a cărui răspuns vreau să-l aflu având în vedere că şi el s-a desprins cumva de poreclă (din copilărie?) şi a început să lucreze la un proces de personal branding pe numele său.
Totul se cumpără cu bani
De ce să ne tot ascundem după deget şi să nu recunoaştem că totul în lumea asta se cumpără cu bani. Nu există nimic în Universul ăsta mare care să te facă fericit şi să nu coste. Unii zic că iubirea şi prietenia celor din jurul tău nu se pot cumpără. Ete fleoşc. Da banii pe care îi scoţi la restaurant pentru cina romantică în doi, tu şi ea, sau cazarea la hotel pentru o noapte romantică, sau cadourile cu care o faci să te iubească, astea cu ce le plăteşti? Cu boabe de fasole. Şi prietenia? Când are nevoie un preten de-al tău de bani şi îl ajuţi ce înseamnă asta, că nu-i cumperi prietenia într-un fel? Îl ajuţi că ţi preten bun şi nu-ţi trebe bani de la el, că ţi tovarăş, normal. Deci tot tu ieşi în pierdere cu banii, da’ prietenia voastră se întăreşte. La fel şi dacă ai tu nevoie de bani şi el te ajută. Deci, se poate cumpără prietenia şi dragostea cu bani? Se poate.
Ce să vă mai zic că se poate cumpăra cu bani. Fericirea. Un circuit de 10 zile într-o ţară exotică sau o banală excursie în Apuseni cu ce o cumperi, cu aer? Un cadou la care visezi de câţiva ani cu ce crezi că se procură, asta dacă nu ai vreo cunoştinţă în domeniu şi poate face rost pe gratis, dar asta se întâmplă în 1 din 1000000000 de cazuri. Deci am demonstrat că şi fericirea se poate cumpăra cu bani.
Mai este ceva? Hai nu mai fiţi atât de ipocriţi şi ziceţi că sunt lucruri care nu le poţi cumpăra cu bani, pentru că nu-i aşa. Totul se cumpără cu bani, fie că dai bani din prietenie sau dragoste. Nu-s negativist de felul meu, dar pur şi simplu nu cred să existe ceva pentru care să nu plăteşti o sumă de bani.
Deşi eram adeptul proverbului “banii n-aduc fericirea”, nu mai cred în ea, ci în contrariul ei. Banii aduc fericirea.
Ziceţi-mi voi ceva pe care nu-l poţi cumpăra cu bani şi dacă-mi convine ideea io îmi zic percepţia.
O promisiune
Dacă Dinamo câştigă titlul sezonul ăsta şi ajunge în grupele Champions League promit că mă duc la unu-două meciuri, indiferent unde se vor juca, că se joacă la Bucureşti sau sub Chietrişica (Piatra Neamţ). Nu promit că mă voi duce la toate meciurile, că nu ştiu cum oi sta cu facultatea, dar la 1-2 tot ajung. Promit.
Şi asta aşa, doar să aud imnul ăla celebru. Că nici nu mai ştiu de când se pregăteşte Dinamo pentru Champions League. Anu’ ăsta trebe să ajungem acolo. Musai.
Şi să rămână “U” CLUJ pe prima scenă a fotbalului românesc şi nu mai cer nimic de la viaţă. Astea două dacă se întâmplă io îs cel mai fericit om din Univers, să ajungă câinii în Ligă şi să rămână Şepcile Roşii în Liga 1.
Un tensiometru pentru sănătatea voastră
Când am fost în Turcia am cumpărat de acolo un termometru electric. Bine, vorba vine am cumpărat, nu eu, ci mama, dar treacă-meargă acest detaliu. Era un dispozitiv pe care-l băgai în ureche, îl ţineai câteva secunde (2,3, maxim 5) şi îţi arăta temperatura corpului când îl scoteai. A fost foarte bun, mai ales pentru că metoda clasică cu termometrul cu mercur sub braţ era de domeniul trecutului. Pe la începutul anilor 2000 să ai un aparat din ăsta era boierie mare. Cred că eram singurii în bloc care aveau aşa ceva, dar n-am apucat să ne bucurăm prea mult de el fiindcă un individ ne-a spart apartamentul într-o zi, iar, printre altele, a luat şi termometrul respectiv. Singurul lucru de care ne părea rău (da, nu ne-a făcut mare pagubă hoţul) era acel dispozitiv care n-a fost foarte ieftin la vremea aceea.
Ei bine, tehnologia ne-a ajuns din urmă, iar acum se găsesc la tot pasul firme care comercializează diverse astfel de aparate extrem de utile pentru îngrijirea sănătăţii. Este şi cazul firmei ABI Solutions, care pune la dispoziţia oamenilor dispozitive profesionale pentru măsurarea tensiunii, temperaturii sau a greutăţii corpului. Tensiometrul este poate cel mai utilizat aparat, mai ales de către oamenii în vârstă şi cei care suferă de afecţiunii cardiace, iar dacă mă întrebaţi pe mine, un om care nu ştie cum arată un spital pe dinăuntru, pe căldurile astea să ai un tensiometru digital acasă e mană cerească. Cu atât mai mult dacă te numeri printre persoanele în vârstă şi cei cu probleme la inimă.
Toţi aveţi bunici (eu nu mă număr printre voi), unii dintre ei la ţară lucrând pământul, alţii la oraş făcând turul oraşului cu autobuzul. Nu credeţi că s-ar bucura dacă ar primi de la voi un tensiometru digital? Sau poate nu tensiometru, un termometru? Mai gândiţi-vă. Ar trebui să începeţi să daţi banii pe cadouri care să îi fie utile.
Cel mai clasic tensiometru, şi totodată cel pe care-l foloseşte medicul nostru de familie să ne verifice tensiunea de fiecare dată când trecem pe la el cu vreo problemă, este disponibil în stoc la preţul de 140 de lei. Poate că pentru unii e mult, poate pentru alţii e puţin, întrebarea se pune altfel: Nu merită sănătatea voastră un amărât de milion şi patru sute de lei pe un tensiometru digital?
Orice tensiometru, ca şi orice alt aparat prezent în magazin, este certificat conform normelor Comunităţii Europene.
Viaţa are prioritate, prieteni! O zice toată lumea. Hai să începem să-i acordăm mai multă atenţie.
Despre bere cu drag
Poate singurul lucru despre care scriu cu plăcere este berea. La fel şi cu cititul, tot ce se scrie despre bere şi pare interesant la prima vedere citesc cu foarte mare drag. Astăzi vă aduc la cunoştinţă existenţa unui blog (primul pe nişa asta, dacă nu mă înşel?) despre bere şi o berărie online de unde puteţi cumpăra nişte beri de care nici măcar n-aţi auzit la un preţ incredibil de bun – ei aşa-i că v-am făcut curioşi să daţi click?
Ceea ce poate nu ştiaţi este că există mai multe sortimente şi tipuri de bere decât ce cumpără toată lumea din magazine. Mult mai multe. Nefiltrate, negre, brune, blonde, sunt doar câteva din tipurile de bere existente în lumea asta. Pauzadebere.info pune la dispoziţie tot felul de informaţii despre cultura berii, tipuri, dar şi reţete de bucătărie pentru preparatele care au în componenţa lor şi suc de hamei. Eu zic că merită să lecturaţi blogul pentru că aveţi ce vedea.
