Gore religiosu’, fost interlop clujean, mare mahăr prin Clujul anilor 90 şi individul care a stat la Gherla vreo câţiva ani, are emisiune la Klub TV, numită “Subiecte scandaloase cu Gore”.
Metode de agăţat după joburi
Scris in 4 August 2010, cu 4 comentarii
Avocata. Am un proces cu mine însumi, nu vrei să mă reprezinţi tu? Începem să lucrăm la caz la o cafea în oraş, facem schimb de numere de telefon şi studiem la mine acasă dosarul meu.
Doctoriţa. Am nevoie de un consult la domiciliu. Nu mă pot mişca din cauza durerii de la piciorul stâng pe care am început să simt de o săptămână. Şi mai simt nişte înţepături în partea dorsală, nu ştiu de la ce poate fi. (după consult) Dacă sunteţi drăguţă, nu puteţi să-mi daţi un nr. de telefon în caz că vor fi reacţii adverse la medicamentele pe care mi le-aţi prescris şi poate ne vedem a doua oară pentru o verificare de rutină.
Poliţista. Am trecut pe roşu în intersecţie, nu vrei să mă pedepseşti tu. Dacă îmi dai un număr de telefon şi accepţi să ieşi cu mine în oraş promit solemn să nu mai calc niciodată pe bec. O să fiu cel mai disciplinat şofer din lume.
Psihologul (feminin). Am suferit mult după ce m-am despărţit de fosta. Încă sunt deprimat şi foarte trist, dar când te văd pe tine mi se înseninează ziua. Nu vrei să mă vezi fericit? Dacă răspunsul tău este da atunci să lăsăm baltă şedinţele de terapiei pentru o zi şi acceptă te rog să ieşi cu mine în oraş?
Sportiva. Poate că la sport ai adversar, dar la capitolul frumuseţe eşti campioană mondială fără adversar.
Contabila. Eşti aşa de drăguţă când faci diagrame. Nu vrei să nu te mai gândeşti măcar pentru o secundă la ticălosul ăla de Excel care-ţi face viaţa amară şi să te gândeşti la mine şi la propunerea mea de a te scoate în oraş?
Jurnalista. Uite eu fac asta şi mi s-a întâmplat treaba asta urâtă de tot. Un reportaj cu mine te-ar ajuta în carieră şi să creşti în ochii şefului. Ce zici, ne vedem mâine seară la 8? Dă-mi şi un număr de telefon în caz că apar ceva probleme.
Bonus: Bloggeriţa. Textele pe care le scrii pe blog îmi fac ziua mai frumoasă şi îţi asigură un loc special în blogroll-ul meu. Eu am loc în blogroll-ul tău?
Cam aşa se pot obţine numere de telefon şi atenţie, profitând oarecum de jobul pe care dânsele îl execută cu atâta pasiune. :-)
Am omorât plug-in-ul buclucaş
Scris in 3 August 2010, cu Un comentariu
Un plug-in captcha antispam a avut grijă să nu puteţi lăsa comentarii aici pe blog. Noroc că l-am omorât la timp înainte să fiu acuzat că vă îngrădesc dreptul la replică. Şi eu nu fac de-astea, Doamne fereşte. :)
Noroc că a fost Pavel vigilent şi m-a atenţionat că altfel aşa rămânea. Mulţumesc.
Cum am reuşit să omor o parte din mine, în online
Scris in 2 August 2010, cu 4 comentarii
Poate nu toată lumea ştie, dar io am folosit “Bancheru” ca nickname când încă eram cu biberonul în gură în online. Când nu ştiam ce e ăla blog, social-media, twitter, facebook şi cea mai importantă aplicaţie pentru mine era messu, folosit ca unealtă principală pentru agăţat. Mi-am pornit blogul pe Bancheru, a fost o poreclă, un pseudonim fără nicio legătură cu sensul real al cuvântului. L-am folosit o bună bucată de vreme, apoi l-am omorât. M-am decis că e mai bine să defilez cu adevărata identitate, după ce am descoperit blogul. Nu ştiu ce a fost în mintea mea atunci. Uneori simt urme de regret că am făcut asta, alteori nu. Pentru că într-un fel puteam sta foarte bine anonim fără ca nimeni să ştie de mine, cine sunt şi ce fac. Poate că era mai bine aşa. Puteam scrie orice şi despre oricine că mă durea în bască cine citea.
Şi totuşi, oricât de mult mi-a plăcut pe atunci cum sună nick-ul ăsta, care a devenit o parte din mine totuşi, dat fiind că pretenii mă strigă aşa, în online am reuşit să mă eliberez de sub strânsoarea lui, ca să zic aşa.
Dacă te dai şi tu mare cu blogul tău, dar încă îţi scrii textele sub porecla ta din copilărie, te bate gândul să te apuci să-ţi foloseşti adevărata identitate? Şi nu-mi ziceţi că n-aveţi o poreclă că nu vă cred. Toată trebuie să aibă una!
Dacă faceţi parte din categoria bloggerilor care au trecut de stadiul de poreclă, cum vă simţiţi acum când publicaţi un articol? Aşa-i că sunteţi un pic mai atenţi la ceea ce scrieţi, pentru că totuşi e numele vostru din buletin în joc şi nu puteţi scrie chiar orice? Şi această întrebare merge către Alexandru Negrea, a cărui răspuns vreau să-l aflu având în vedere că şi el s-a desprins cumva de poreclă (din copilărie?) şi a început să lucreze la un proces de personal branding pe numele său.
Totul se cumpără cu bani
Scris in 2 August 2010, cu Un comentariu
De ce să ne tot ascundem după deget şi să nu recunoaştem că totul în lumea asta se cumpără cu bani. Nu există nimic în Universul ăsta mare care să te facă fericit şi să nu coste. Unii zic că iubirea şi prietenia celor din jurul tău nu se pot cumpără. Ete fleoşc. Da banii pe care îi scoţi la restaurant pentru cina romantică în doi, tu şi ea, sau cazarea la hotel pentru o noapte romantică, sau cadourile cu care o faci să te iubească, astea cu ce le plăteşti? Cu boabe de fasole. Şi prietenia? Când are nevoie un preten de-al tău de bani şi îl ajuţi ce înseamnă asta, că nu-i cumperi prietenia într-un fel? Îl ajuţi că ţi preten bun şi nu-ţi trebe bani de la el, că ţi tovarăş, normal. Deci tot tu ieşi în pierdere cu banii, da’ prietenia voastră se întăreşte. La fel şi dacă ai tu nevoie de bani şi el te ajută. Deci, se poate cumpără prietenia şi dragostea cu bani? Se poate.
Ce să vă mai zic că se poate cumpăra cu bani. Fericirea. Un circuit de 10 zile într-o ţară exotică sau o banală excursie în Apuseni cu ce o cumperi, cu aer? Un cadou la care visezi de câţiva ani cu ce crezi că se procură, asta dacă nu ai vreo cunoştinţă în domeniu şi poate face rost pe gratis, dar asta se întâmplă în 1 din 1000000000 de cazuri. Deci am demonstrat că şi fericirea se poate cumpăra cu bani.
Mai este ceva? Hai nu mai fiţi atât de ipocriţi şi ziceţi că sunt lucruri care nu le poţi cumpăra cu bani, pentru că nu-i aşa. Totul se cumpără cu bani, fie că dai bani din prietenie sau dragoste. Nu-s negativist de felul meu, dar pur şi simplu nu cred să existe ceva pentru care să nu plăteşti o sumă de bani.
Deşi eram adeptul proverbului “banii n-aduc fericirea”, nu mai cred în ea, ci în contrariul ei. Banii aduc fericirea.
Ziceţi-mi voi ceva pe care nu-l poţi cumpăra cu bani şi dacă-mi convine ideea io îmi zic percepţia.
