În cartierul pe unde-mi duc io traiul de zi cu zi, Grigo pentru cunoscători, trece Someşul mic, prin faţa blocului meu. Tot în faţă lui se găsesc două parcuri şi un teren de fotbal de zgură, teren denumit simbolic “Faleză”. Pe Faleza asta generaţii întregi de tineri, printre care şi io, au jucat fotbal. Eu cel puţin joc fotbal aici de când m-am născut, mai sunt unii care vin din alte cartiere, dar nu asta contează. Vorbim de apele învolburate ale râului Someş care ne-a înghiţit o grămadă de mingi. Numai anul ăsta am dat io două, prima dată când mi se întâmplă mie asta în tot hall of fame-ul de pe Faleză. Şi dacă altădată se puteau recupera foarte uşor un pic mai încolo de teren, în sensul că veneau singure la mal, pe astea două nu le-am mai putut recupera din cauza curenţilor şi a apei prea mari. Şi s-au dus la Dej, acolo unde se duc majoritatea mingilor care ajung în Someş. Cred că dejenii nu şi-au mai cumpărat o minge de fotbal de mult, le aduce apa câte una.

Prima minge am dat-o săptămâna trecută, nu era a mea, ci a unui copil care venise să se joace şi el pe acolo. I-am dat 12 lei pe ea, mai mult din milă, nu de alta, dar mă gândeam io aşa, “mă, copilul şi-o cumpărat minge şi am venit io cal bătrân şi i-am dat-o în Someş… no, ce suflet pot să am?” A doua minge a fost a mea şi am dat-o fix ieri. Noroc că era gratis, am câştigat-o la un concurs pe fcdinamo.ro, măcar n-am ieşit în pierdere. Am alergat după ea până mai încolo de hotelul Napoca, pe cursul râului. Tot am sperat că printr-o minune a veni la mal, vezi-ţi de treabă – ce să ajungă la mal că tot pe la mijloc mergea. Şi dusă a fost. La un moment dat, văzând cum se duce lobda pe Someş în jos aveam impresia că eram într-un film în care mi-am trimis soacra înr-o croazieră pe Atlantic şi n-aveam s-o mai văd niciodată, atât de trist eram :-)).

Şi de băgat în apă n-aveai cum să te bagi pentru că îţi era peste cap, de vreo 2-3 săptămâni are Someşul un debit foarte mare datorită ploilor grele care au căzut. Unde să te bagi după ea, să te prindă un curent şi să nu mai poţi ieşi de acolo. Merită să-ţi rişti viaţa pentru un rahat de minge de 13 lei sau cât o fi?

Dar poate că vă întrebaţi, nu ştiu, poate sunteţi curioşi să ştiţi, dar cum reuşiţi voi ăştia din Cluj să daţi  mingile în Someş? Păi cum terenul e foarte aproape de apă devine o chestiune foarte simplă – o simplă formalitate de a da mingea în Someş. “Da, da bine mă, dar fotbalul se joacă pe jos din ce ştiu io, nu pe sus ca rugby-ul”, şi aici aveţi dreptate, numai că forţa exercitată asupra mingii a făcut ca mingea să o ia mult peste gardul care împrejmuieşte terenul, direct în gârlă :)).

Someşul m-a învins de două ori, a treia oară e cu noroc.