*era să zic gagiu, da’ m-am abţinut :))

Un singur om există în ţara asta care şi-ar risca viaţa pentru o cauză nobilă, aceea de a face nişte grătărele şi nişte mititei de Oscar. Io-s ăla.

Văzut-am la don’ chinezu un concurs dedicat bloggerilor care are ca premiu un prea frumos grătar desprins parcă dintr-o poveste cu prinţi şi prinţese. Citind articolul şi ce trebuie să fac pentru a câştiga premiul, mi-am adus aminte că am cu ce mă lăuda la capitolul grătăreală. Momentul kodac în care am fost surprins la un 1 mai muncitoresc la pădure, când, vă vine să credeţi sau nu, am făcut pe bucătarul, îmi e martor. Da, am prăjit cartofi prăjiţi, grătare şi mititei de m-am afumat mai rău ca un porc. Dar a meritat, fiindcă au ieşit nişte grătare de nota 10. Şi nu o zic numai eu, ar fi chiar culmea să mă laud singur, o spun şi tovarăşii cu care am fost. Din moment ce nici unul nu a dat colţu’ şi nu a resimţit vreo durere abdominală după ce a îngurgitat grătarele făcute de mine înseamnă că n-am muncit degeaba. Am avut ceva de lucru fiindcă ustensilele nu erau dintre cele mai bune. M-am străduit şi într-un final a ieşit ce am vrut.

Dar ce rost are s-o dau în poveşti grătăreşti când voi aşteptaţi să mă vedeţi în toată splendoarea (care nu există) asudând din greu pentru a întreţine un foc bezmetic.

Nu mă învinge pe mine un amărât de foc. Io când fac focul, apoi îl fac nu mă joc. Ca dovadă că nu mi se stinge niciodată. Când dă semne de oboseală imediat îi dau gaz şi nu-l las să respire nicio clipă.

Observaţi vă rog cu câtă migală pun lemnele pe foc, cu câtă atenţie şi grijă mânuiesc paleta şi în ce condiţii îmi desfăşor activitatea. No, nu mi-ar prinde mie mai bine un grătar Utah la care nu trebuie să mă chinui cu aplecatul să-mi rup şalele?

Observaţi cât de atent sunt la detalii! La un grătar orice detaliu contează şi un bun gratargiu ştie că, asemeni vânătorului, nu trebuie să-ţi scap prada din ochi niciodată, la fel ca pescarul undiţa.

Dacă acest blog chiar va câştiga grătarul Camping Grill, rămâne de văzut. Totul depinde de ce zice juriul. De acum suntem la mâna lor şi ne agăţăm de firicelul oricărei decizii favorabile nouă.

Dacă e cineva care merită grătarul, io-s ăla.