E trist că există încă oameni care mai cred că impresionează pe cineva dând muzica la maxim în apartament. S-a dus demult moda asta, acu câţiva ani când oamenii o duceau mai bine din punct de vedere financiar şi erau mai bine dispuşi. La mine în bloc se pare că mai există şi excepţii, din rândul adolescenţilor normal, care încă simt nevoia să dea muzica la maxim cu geamul deschis. N-am înţeles niciodată ce e aşa de fain în a asculta muzică în felul acesta. Cine ar fi trebuit să fie impresionat când trece pe sub geamul tău şi-l aude pe Florin Salam sau Akon? Tovarăşii care sparg seminţe în faţa blocului? Pensionarii care bat din greu treziţi din somnul lor de frumuseţe de după amiază? Cine?

Acum mă adresez celor care au obiceiul să-şi asculte playlist-ul în acest fel. Ce vezi aşa interesant în a arăta lumii ce gusturi ai în materie de muzică? Sau nu, greşesc. Ce prost îs, de când manelele sunt numite muzică? Am pus eu prost problema, nu trebuia să întreb aşa. Nu am vrut să mă refer la ascultătorii de manele, ci la restul care au atâta creier să nu asculte genul ăla zgomotos. Deci întrebarea e valabilă pentru ăia care ascultă alt gen muzical la maxim în afară de “scârţâietoare”. De la manelari nu am nicio pretenţie să ştiu ce văd aşa de interesant la a da blană la boxe cu geamul deschis, dar de la restul mă aştept la mai mult.

Muzica ar trebui să te relaxeze, să te binedispună, nu? Eu aşa văd lucrurile, muzica se ascultă când eşti nervos, deprimat sau prea frustrat şi vrei să te rupi de realitatea cotidiană şi de probleme şi să te relaxezi pentru câteva minute. Apoi să mor de înţeleg unde e relaxarea când îţi bubuie bassi şi îţi ţiuie înaltele în urechi!