După o oră jumate’ de El Clasico, o singură echipă putem spune că a existat pe teren şi a ieşit în evidenţă printr-un joc cursiv de echipă: FC Barcelona. Îmi pare rău că spun asta dar n-am ce altceva să spun despre un asemenea meci. Spre disperarea mea şi a altor câteva milioane de fani madrileni din întreaga lume, care ne-am fi aşteptat măcar la o victorie cu 1-0 cu marea rivală, Realul s-a prezentat PENIBIL. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de pe stadion iar ai noştrii ne-au arătat încă o dată cum nu trebuie să se joace fotbalul într-un derby. La fel ca şi anul trecut când am pierdut pe Camp Nou. Parcă a fost un meci tras la indigo, aceeaşi evoluţie ştearsă, gafe în apărare şi lipsa de concentrare.

Aşa cum pentru Dinamo un meci cu Steaua e cât un campionat, aşa şi pentru Real un meci cu Barca ar trebui să fie cât un campionat. N-a fost să fie aseară. Ne-au dominat catalanii ca la ei acasă şi, ce-i foarte interesant, nici n-au tras prea tare. Un 0-2 sec şi 3 puncte care vor cântării serios în lupta pentru titlu. O vorbă veche din lumea fotbalului spune cam aşa, dacă nu eşti în stare să te concentrezi şi să scoţi un rezultat bun contra Barcelonei atunci ce pretenţii să mai ai la titlu? Bine, nu e chiar aşa, dar am adaptat-o eu un pic. Cert e că, Realului i-a lipsit aseară luciditatea şi concentrarea. Evoluţia “marelui” Cristiano Ronaldo a lăsat de dorit, mult de dorit. Multă alergătură, maratoane, biciclete, triciclete, mingi printre craci pentru nimic. La un moment dat nu ştiam pentru cine joacă, pentru Real sau pentru el. Dacă ne luăm după care cum a jucat, Pedro, colegul din atac al lui Messi, a pus mai multe probleme decât “vedeta”, şi el nu e jucător de 1 miliard de euro asta-i clar. S-a simţit foarte mult absenţa la mijloc a lui Kaka, poate că altfel curgea jocul dacă era brazilianul pe teren.

Orice antrenor ai fi, dacă l-ai avea pe Raul la dispoziţie, chiar nu poţi să-l ţii pe bancă într-un meci cu Barcelona. Nu poţi, pur şi simplu. Atâta timp cât îl mai ţin picioarele trebuie să fie titular în El Clasico.

Messi, imperial ca de obicei. Xavi, omul pe la care trec toate mingile. După părerea mea, cei mai buni jucători din acest meci.

În concluzie, jocul în echipă a bătut individualismul. Cam de doi ani încoace tot îl bate, dar nimeni nu face nimic.

Foto: gsp.ro