Toată lumea ştie bancuri. În orice grup de amici/prieteni/colegi de muncă, la orice ieşire în oraş, cineva trebuie să vină întotdeauna cu ideea trăznită de a spune bancuri. Văzând că s-au epuizat toate subiectele de discuţie (gen: fotbal, politică, muzică, filme şi jocuri) un amic dezleagă din lesă toate bancurile pe care le ştie. Şi dăi şi luptă, şi dăi şi spune bancuri! Începe cu un banc clasic cu Bulă, auzit de zece ori înaintea lui, dar nu contează – toată lumea râde mai mult să se simtă respectivul bine – altul contraatacă cu un banc cu poliţişti – la fel, toată lumea râde mai puţin cel care lucrează ca agent de circulaţie. Mereu există cineva care se simte lezat de un banc. Am observat că se râde mai mult la un banc ca să nu-l facă pe cel care l-a spus să se simtă prost, nicidecum că ar fi bancul bun. Bancuri bune nu mai sunt pentru că nu mai are cine să le facă. Toate au fost epuizate. Imaginaţi-vă o bază de date de bancuri din care toţi românii se servesc cu câte unul-două-trei-zece. Ce iese? Bancuri spuse şi respuse a 50-a oară, auzite a mia oară. Am auzit de cel puţin 5 ori un banc.

Adevărul e că, nu se mai fac bancuri de calitate. Rămânem doar cu regele Bulă, cu bancurile despre ţigani, blonde, poliţişti, medici, copii, pe care le veţi spune (reţine, voi spuneţi, nu contaţi pe mine că voi spune bancuri vreodată) nepoţilor de se vor plictisi şi vă vor reproşa: “Iar mă ei cu bancul ăla, l-am mai zis de 10 ori, altul nu mai şti?”. Eu nu o să spun niciodată bancuri pentru că n-am răbdare să le învăţ, să-mi umplu capul cu 100 de bancuri numai de dragul de a avea ce spune când se epuizează toate subiectele de discuţie.

Cred că sunt singurul om din lumea asta care nu ştie bancuri, nici măcar unul. Ba mint, îl ştiu pe ăla cu: “De ce sunt fetele mai mereu copilăroase? Pentru că le place să ia în gură tot ce prind”, pe care l-am auzit într-o zi la cineva şi mi-a rămas în minte fără să vreau. Şi îl mai ştiu pe ăla cu: “De ce îşi fac oltenii case rotunde? Ca să nu-i vorbească lumea pe la colţuri”, pe ăsta l-am reţinut după prima citire. Dar mai multe nu ştiu.  Am dormit în perioada aia când era moda bancurilor, când erai cineva după numărul de bancuri pe care-l ştiai.

Muncitorii care vin să-ţi lucreze în casă ştiu bancuri. Doreii care sapă şanţuri la marginea drumului ştiu bancuri. Măturătorii de la ROSAL ştiu bancuri. Este ceva incredibil cum toată lumea ştie câte un banc numai tu nu. Parcă toţi şi-au dedicat jumătate din viaţă memorând bancuri.

PS: nu vă apucaţi să-mi înşiraţi bancuri că nu-s curios de ele. Dacă vreau bancuri le caut singur pe net, nu trebuie să vină cineva să mi le spună.