…pentru care nu am mai dat pe aici. După cum ziceam şi într-un post anterior, am început facultatea şi am avut nevoie de câteva zile pauză până să mă pun la punct cu noul program. Aşa că astăzi, fiind sâmbătă şi fiindcă nu am cursuri (era culmea să am şi azi) mi-a venit din nou cheful de scris. Săptămâna asta a fost un calvar, în afară de faptul că am simţit pe pielea mea cum e adevărata viaţă de student, am şi intrat ‘în pâine’, adică încă de marţi am început serios treaba cu cursurile.

Luni a fost ziua cea mare, festivitatea de deschidere a noului an universitar, m-am prezentat acolo frumos, pregătit şi emoţionat. Nu cunoşteam pe nimeni, după câteva minute am zărit doi foşti colegi care erau la altă secţie, iar apoi am urcat în sală. S-au îngrămădit românii la intrarea în amfiteatru încât s-a umplut tot, aşa că a trebuit să stau în picioare. În timp ce îşi ţineau domnii ăia discursul mai aruncam câte o privire prin sală, o grămadă de feţe necunoscute. Bun, trec peste asta şi după vreo două ore se termină totul, ni se urează baftă, atât de la un student din anul 3 parcă care ne-a mai încurajat puţin cu câteva vorbe că nu e aşa greu cum pare cât şi de la decan, prodecani şi ce mai este. Am cunoscut-o pe reprezentanta de an, doamna la care vi cu orice of pe care-l ai în timpul facultăţii, un fel de dirigintă de liceu dar la un alt nivel, orarul era pregătit aşa că m-am pus şi l-am notat, dar grupele ni s-a spus că numai după-masă se afişează, aşa că am pierdut vremea prin oraş vreo câteva ore şi am mers să halesc ceva că eram lihnit. După asta, am ajuns pe la 4 înapoi să văd dacă s-au afişat grupele, nici vorbă, cică se afişează numai seara. Bun, foarte tare, eu am cursuri mâine.

Ca norocul că marţea am cursuri doar de la ora 14:00 şi aşa am mers dimineaţă să văd în ce grupă sunt, am nimerit în ultima grupă, 6 şi de la două aveam ore direct la periferia oraşului, pe Bld. Muncii pentru cunoscători, acuma-i acuma, unde-i asta? Ce să facem? Normal m-am luat şi m-am dus fain frumos până pe Muncii, am luat tramvaiu şi m-am dus, eram familiarizat puţin cu locurile că am mai fost pe acolo şi nu a fost prea greu să o găsesc, dar nu mai contează că am înconjurat jumătate de cartier, important că într-un final am găsit-o.

Am intrat în clădire să caut sala în care am, pe orar scria M3, nici un M3, doar M 103, M113 ş.a.m.d, normal ar trebui să fie una din alea, mă duc liniştit acasă şi aştept să treacă vremea. La ora 14:00 m-am prezentat din nou acolo, iarăşi o grămadă de lume era adunată în faţa sălii, care e din grupa X, care e din grupa Y, am dat de vreo câţiva de la mine din grupă, foarte de treabă şi într-un final am ajuns la concluzia că nu aceea e sala în care avem curs, bun, mergem la alt etaj, de acolo ne-au trimis mai jos, iar de mai jos ne-au trimis mai sus, pe scurt a fost un dute-vino care ne-a făcut să ratăm primul curs. Am ajuns şi noi într-un final în sala unde trebuia să avem şi am intrat la ora a 2-a la matematică discretă. Pff de matetică n-am scăpat. Profesorii ăştia universitari vorbesc într-una şi tu trebuie să scri după ei, să-i şi urmăreşti şi să şi înţelegi. Apăi doamne nişte termeni deaia de genul ştiinţifico-fantastico ce am auzit m-au făcut să mă uit pe pereţi.

Ziua de miercuri mi s-a părut mai normală, în sensul că nu am mai avut acele emoţii pe care le ai când începi ceva nou, cu colegii m-am mai familiarizat, marea problemă a fost în continuare locaţiile unde ţinem cursuri, miercuri trebuia să avem în alt capăt al oraşui, în Observator, habar nu am unde-i. M-am trezit fain frumos cu vreo 2 ore mai repede şi am pornit ca să găsesc clădirea. Cum m-am dat jos din autobuz am şi zărit-o destul de repede, am văzut că scrie Universitatea Tehnică pe clădire şi mintea mea nu s-a mai gândit că se poate să mai fie altă locaţie, am intrat direct la facultatea de arhitectură şi urbanism şi m-am dus către sală. E bine, mai erau câţiva colegi acolo, dar nimeni nu şi-a dat seama că nu avem acolo, abia după vreo jumate de oră când am întrebat pe un profesor. Foarte tare, trebuia să avem mai încolo cu câteva străzi. Ajunserăm într-un final, am găsit sala şi intrarăm, ca de obicei profa’ ne-a ţinut o introducere, ne-a explicat ce e important şi ce nu, cursurile nu sunt obligatorii, dar laboratoarele şi seminarile da, bla bla bla.

Trecând şi peste astea, ziua de joi şi vineri s-a desfăşurat cam la fel, cu iar acel dute-vino prin tot oraşul. Per ansamblu am un program lejer, colegi mişto, la capitolul organizare una din universităţile de top din ţară cam scârţâie , dar asta e, nimic nu poate fi perfect. Deci de ce mi-a fost mai greu n-am scăpat, de matematică, profesorii sunt cam sictiriţi, secretarele la fel, o să am ceva probleme cu trezitul dimineaţa, dar asta numa în vreo două zile şi în alte două zile am până la 8 şi 9 seara, o să fac şi sport, care încă nu se ştie cum şi ce facem acolo, cred că voi merge pe înot, că din ce am înţeles se poate alege ce să faci. Câteva cursuri le am o dată la două săptămâni, profa de fizică e nebună, dar astea cu altă ocazie.