Am avut 3 tentative de a-mi închide blogul până acum, iar nici una nu a avut rezultatul dorit la acel moment. Zic la acel moment pentru că în momentul de faţă nu mai gândesc la fel. Nici de această dată n-am reuşit să trag obloanele şi să mă duc în treaba mea pentru că mă mănâncă buricele degetelor să scriu de fiecare dată când citesc ceva pe net. Fie că-l citesc pe VisUrat, Arhi, Zoso, Chinezu, DailyCotcodac, ori vreo ştire. Astea sunt singurele bloguri care îmi fac ziua mai plăcută, iar referitor la oamenii din spatele lor pot să spun că sunt singurele persoane pentru care mi-aş mişca muşchiul atunci când unul dintre ei îmi solicită ajutorul, pe internet. Staţi pe aproape, o să urmeze un articol cu titlul “De ce citesc anumite bloguri?”, cele enumerate mai sus sunt printre cele vizate.

Şi cum internetul reprezintă cam 60% din rutina mea zilnică, iar fiind la o facultate al cărui obiect de studiu este calculatorul şi aproape 3 sferturi din zi se duc online, e de înţeles de ce îmi e greu să renunţ la blog, nu? Am scris enorm de multe chestii pe aici, de la aberaţii şi idei din puţul gândirii şi până la întâmplări care mi-au marcat cursul vieţii într-un fel. Am primit feedback aproape la fiecare postare, critici şi păreri mai mult sau mai puţin supărătoare şi interesante, dar pentru asta e fain blogul generalist, pentru că atingi cititori cu mentalităţi diferite. Primind critici şi păreri de la nişte iluştri necunoscuţi care-ţi trec pragul zilnic site-ului tău personal, te face să fi un pic mai important decât eşti în lumea reală. “Critica constructivă”, don’t forget?