V-am crezut cel mai competent dintre candidatii la presedintia Romaniei in turul I si de aceea v-am sustinut, de fiecare data cand am avut ocazia. Am crezut ca puteti fi acel presedinte de bun simt de care patria aceasta in care traim amandoi are nevoie, am crezut in revolutia bunului simt la care ati apelat in campania electorala. M-ati convins, si de aceea am crezut in campania dumneavoastra. Ati avut intradevar o campanie de bun simt, dar atat.

Decizia dumneavoastra de a intra in pat cu dusmanul m-a facut sa-mi schimb total parerea despre competentele pe care le dobanditi. Daca dumneavoastra, domnule Antonescu, vi se pare normala o alianta cu PSD, dupa ce la dezbatarea in trei nu l-ati menajat deloc pe candidatul Mircea Geoana – partenerul dvs, atunci inseamna ca am eu o problema.

Inainte de 22 noiembrie, ma uitam la dumneavoastra ca la un om in care noi, tinerii, ne punem mari sperante. Pentru ca, noi tinerii suntem viitorul acestei tari, noi o sa tragem din greu in tara asta, pe capul nostru se vor abate toate problemele tarii, noi o sa suferim, noi o sa ne bucuram, noi o sa induram tot pe aici, noi, tinerii, electoratul dumneavoastra, domnule Antonescu.

Dupa data de 22 noiembrie, ma uit la dumneavoastra ca la un om pentru care simt ca am votat in alb. Vazandu-va alaturi de Mircea Geoana, cel pentru nu stiu zau cine ar vota, ma face sa cred ca asta cu revolutia bunului simt a fost doar un act dintr-o piesa de teatru in care ati jucat impecabil.

Scuzati-ma, domnule Antonescu, dar nu contati pe votul meu pentru Mircea Geoana si regret pentru votul pe care vi l-am acordat pe 22. Aparentele inseala mult, moncher.