În 2004 s-a înființat o trupă de tineri sud-americani, originari din Mexic, care avea să devină cea mai în vogă trupă a momentului, RBD – protagoniștii telenovelei mexicane Rebelde. A fost și la noi pe Acasă multă vreme, sunt convins că știți despre ce vorbesc. În martie 2009 au scos ultimul album și după aceea s-au destrămat. Au păpat o pâine bună de pe urma succesului ca trupă și s-a dus fiecare în direcția lui/ei. Îmi aduc aminte că la un moment dat toată lumea din lista mea de messenger avea id-uri conținând inițialele RBD, avatar cu RBD, postere, wallpapere. Mare nebunie a fost.

În 1998, două tinere talentate, Andreea Bălan și Andreea Antonescu, au dat naștere unei trupe ce avea să câștige trofeul festivalului Mamaia cu piesa “Liberă la mare” un an mai târziu. Acesta a fost și momentul în care André a intrat puternic pe piața muzicală românească. S-au destrămat în 2001 și amândouă au apucat-o pe drumul lor. Ar mai fi și A.S.I.A de care nu mai știe nimeni nimic, cred că s-au desființat și ele. Au tot făcut preselecții peste preselecții pentru a le înlocui pe cele care au dezertat, dar până când? O-Zone a fost iarăși o trupă care a prins la public și s-a destrămat chiar când aveau cel mai mare succes. Valahia a fost și nu mai e demult. Și poate că dacă mă gândesc bine mai găsesc câteva.

Întreb și eu, așa ca un nepriceput într-ale muzicii, de ce toate trupele astea de muzică, nu neapărat de la noi, rezistă împreună fix până ajung pe culmile succesului, până ating apogeul carierei muzicale, iar după aceea apar neînțelegeri între membrii trupei, o ceartă mică, o “înțepăturură” și totul se duce de râpă?! Trupa se destramă și fiecare o apucă pe drumul său, apoi îi găsim pe fiecare component al vechii trupe într-o carieră solo în care se zbate în mediocritate, fără să mai viseze măcar la succesul pe care l-a avut cu trupa. Da, știu, unii dintre cântăreții români au prins ceva aripi în cariera solo (vezi Mihai Trăistariu, Andreea Bălan, etc.), dar mi se pare puțin față de ce au realizat cu trupa.

Nu înțeleg un lucru, când erau o trupă mică și fără prea mulți fani erau cei mai buni prieteni, cum a apărut succesul și faima, au apărut și certurile. Și de ce trupe ca Holograf (înființată în 1978), Iris (1977) rezistă bine-mersi și în ziua de azi? Știți de ce: pentru că judecă. Nu li s-a urcat faima la cap odată cu primul album scos. Putea să zică și Bitman către colegii lui: băieți, știți, eu îmi bag pula în ea trupă. Mă duc să cânt singur că și așa sunteți varză. Veci pururi nu ar fi avut Bitman succesul care l-a avut ca solistul trupei Holograf, dacă ar fi cântat singur. La fel și Cristi Minculescu. Mai devenea el renumit prin celebrul salut: “Bună seara, prieteni!”. S-au umplut prea devreme de fitze și asta i-a costat foarte mult. Ciudată mai e și muzica asta.