Pentru că urăsc să le aud sunând. N-am un motiv anume, dar le detest. Le detest din toată inima. Orice telefon mobil care sună, că-i de 20 de milioane, că-i de 3 milioane. Mă enervează! Nu pot să sufăr melodia aia polifonică ridicolă (da, amândouă telefoanele pe care le posed sunt model nokia din alea vechi cu polifonice).  Mă zgârie pe creier sunetul şi de aceea prefer să le ţin pe silent, pe toate. Nimic nu mi se pare mai enervant decât să aud telefonul sunând. Pentru că ştiu că atunci când sună, la celălalt capăt al firului, cineva are nevoie de ajutorul meu. 90% din apelurile telefonice primite sunt pentru ajutor şi 10% pentru poveşti cu peşti.

Urăsc să stau la poveşti cu orele pe telefon, am mai spus-o, maxim 5-10 minute pentru o convorbire. Când stau mai mult de 15 minute înseamnă că am prea multe minute şi atunci înseamnă că mi-am pus în plan să le termin. Acum am o cartela prepay cu 1000 de minute orange şi 60 naţionale, din care cred că mai am vreo 700. N-am pe cine să le vorbesc, pana mea. Dracu ştie de ce am activat opţiunea asta. Cu cine să le vorbesc? Nu-s nici om de afaceri şi n-am nici multe rude cu care să ţin legătura. Cu cine să le vorbesc? La un moment dat mă gândeam să bag un număr la plezneală şi să mă pun, indiferent cine e la celălalt capăt al firului, la poveşti. Aşa de plictis.

Şi în plus, telefonul sună fix atunci când nu-ţi doreşti de fel asta, asta e lege. Când ţi lumea mai dragă sau ai ceva important la care să lucrezi, brusc se trezeşte cineva că are nevoie de ajutor la ceva. Unii cred că toată lumea stă la dispoziţia lor şi imediat sare să-i ajute. Uite de asta prefer să-mi ţin telefoanele pe silent. Dacă nu răspund atunci am scuză bună că a fost pe silent, dacă a fost un apel important atunci trebuia să insiste mai mult. Nu le închid, nu le-am închis niciodată, doar atunci când mor (rămân fără baterie), în rest sunt în permanenţă deschise.