O activitate ce pare de-a dreptul stresanta, obositoare si comica pe deasupra este mersul la cumparaturi inainte de sarbatori, sau shopping cum zic domnisoarele. Hai la cumparaturi, sa umplem si noi frigiderul ala macar la sarbatori, sa avem ce pune pe masa la Craciun, sa avem cu ce sa servim colindatorii, ca imediat ne bate Mosu’ la usa si noi inca n-am cumparat nimic. Prima data e groaznic, a doua oara e nasol, la a treia esti deja expert.

De ce prima oara e groaznic? Pentru ca ai de carat multe si marunte, pungi pline de carnuri, sucuri, dulciuri, fructe, etc. Cumperi aia, cumperi cealalta, privesti ingrozit cum se umple cosul si te gandesti ca trebuie sa le hamalesti pe toate pana acasa, ca normal, nefiind posesor de carnet de conducere, n-ai masina. Te mai linistesti la gandul ca n-ai mult de mers, hipermarketul Cora, de unde te aprovizionezi, nefiind la mare distanta.

De ce a doua oara e nasol? Inevitabil, cand ajungi acasa, cu pungile pline de tot felul, constati ca n-ai luat ‘ce-i mai important’, nu tu constati, constata altcinva in locul tau (mama, nevasta, logodnica, etc.) Iar in jurul lui ‘ce-i mai important’ se invarte toata sarbatoarea. Fara el, masa de Craciun e pierduta, nu se poate face nimic! De fapt pe tine nu te intereseaza cat de important e ce s-a uitat de cumparat prima data, dar trebuie sa-i faci pe plac mamei/nevestei/prietenei, altfel va iesi cu scandal. Si mergi sa cumperi importanta piesa din puzzle-ul de pe masa de Craciun. Nimic nu e mai misto decat sa faci iar acel drum, pe jos, ca masina ai din parti, pana la magazinul ala mai mare, ca nu e bun sa cumperi piesa importanta de la magazinul de la coltul blocului ca e mai scump cu 50 de bani. Odata ajuns la supermarket esti intr-o dilema mare. Te scarpini in cap ca injineru si te duci acolo unde crezi tu ca s-ar gasi importanta piesa. Dar care de fapt nu e acolo, ci e in cealalta parte a magazinului. O iei la pas printre raioane, oameni grabiti si cozi interminabile la raionul de carne, impingand un cos gol. Ce poate fi mai relaxant? Ajungi la raionul unde (cica) se gaseste piesa importanta si incepi sa o cauti cu privirea. Nu o vezi. Te uiti si a doua oara, poate ai ratat-o de prima data. Tot nu o gasesti. Cauti un angajat responsabil de zona aia. Iar plimbare printre raioane pana gasesti responsabilul. Cand il gasesti pe responsabil si-l intrebi unde gasesti treaba aia, ajungi la concluzia ca ai vorbit cu un perete. Pe o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit, mai sa fie, responsabilul e mai aerian la locul de munca decat tu care ai venit la cumparaturi. Beton! Te pune sa astepti pana ce il cheama el pe manager, ca el e angajat mai nou si nu le stie cam pe toate. Si mai beton! Mai stai 10 minute pana vine menejerul , care, intr-un final, te redirectioneaza catre piesa importanta. O iei, o arunci in cos si fuga la casa sa platesti, ca daca mai stai mult in magazin or sa creada astia ca pui ceva la cale. Radiezi de fericire cand vezi fiecare casa de marcat cu o coada de cativa metri. Dupa ochiometrul tau, gasesti casa cea mai scurta si te asezi la ea. Lumea se uita atat de ciudat la tine si la ce ai in cos incat ai impresia ca l-au vazut pe Rege in carne si oase.

De ce a treia oara esti expert? Pentru ca prima data ai vazut care pe unde sunt, a doua oara te-ai familiarizat cu raioanele, iar la a treia oara e doar o chestiune de timp pana ce gasesti produsul pe care-l cauti. Sa-i zicem vreo 15 minute, cu tot cu statul la coada.

Este ceva pur romanesc sa trebuiasca sa mergi de vreo 3-4 ori la supermarket, asa ca nu ma mira nimic. Mereu uitam sa cumparam ceva. Bine, o femeie ar gasi un lucru important si daca ar cauta intr-un magazin de 3xHypermarket, dar cum datoria lor nu este sa mearga sa cumpere maruntisuri, asta trebuie s-o facem noi.