A trecut noaptea de infern de la cumpăna dintre ani, noaptea de cântec-joc-și-voie-bună. Am întâmpinat noul an la un restaurant de patru stele din Cluj, într-un cadru festiv. Încep prin a vă da un sfat: nu mergeți la petreceri festive de revelion la restaurante fără prieten/ă. O să vă simțiți foarte foarte nașpa. Dar nu asta a contat, căci petrecerea în sine nu mi-a plăcut deloc. Pe lângă faptul că în jurul meu roiau numai oameni necunoscuți, unii dintre ei trecuți de prima tinerețe, mai erau și din ăștia de 30+ ani, cu care, fie vorba între noi, n-ai ce discuta. Ei au discuțiilor lor, ei se înțeleg bine cu cei din generația lor, discuții despre căsnicie, nunta, copii, etc. Nu că aș fi avut ce să vorbesc cu ei, doar că eu nu sunt genul de persoană care să se simtă bine pintre necunoscuți. Nu pot să stau sau să petrec alături de oameni cu care nu am avut nicio tangență niciodată și nu am legat niciodată două cuvinte. Eu mi-s mai timid de felul meu, și nah, dar nu ăsta e subiectul de care discut. Ideea e că nu m-am simțit deloc în largul meu la petrecerea asta, dacă pot să-i zic petrecere, deși unii s-au distrat de minune.
Și pe lângă toate astea, mâncarea a fost din aia de milionari excentrici, gen icre negre în ouă de prepeliță, icre roșii, unt de arahide, creier în aspic, friptură cu miez dulce, un pește foarte dubios. E drept că nu mănânc icre negre sau roșii în fiecare zi, dar chiar nu mă dau în vânt după asemenea delicatesuri. Nu aș da câteva sute de mii pentru niște icre, doar că sunt negre sau roșii, și de aș fi fost milionar. Și friptura cu miez dulce, ce dracu de mâncare mai e și asta? De când carnea a devenit un desert?! Zău că nu știu cum s-au putut obișnui oamenii de bani gata cu astfel de bucate alese. Ok, nu mai continui cu mâncarea că m-am scârbit destul de delicatesurile astea de fitzoși. Eu am mai gustat astfel de preparate înainte și știam la ce să mă aștept, dar cei cu care am fost n-au fost prea încântați de meniu.
Am ajuns la final de an și e timpul să trag linie, să văd care au fost cele mai importante capitole în acest an și cu ce planuri voi intra în 2010. E perioada bilanțului la toată lumea, așa că nu puteam să fiu eu mai cu moț și să n-am un bilanț de sfârșit de an. Ia să vedem, unde ne situăm, ce am făcut și ce urmează să fac în anul ce vine, comparativ cu anul trecut. După ce am citit postul de anul trecut am realizat că unele lucruri le-am îndeplinit cu succes, altele nu, ideea e că voi avea ce face anul viitor. În primul rând să termin ce am început anul 2009 iar în al doi-lea rând să duc la îndeplinire toate cele ce mi le-am propus în 2009.
Ce am făcut:
Să mă duc la stomatolog și să ies de acolo - rezolvat
Un task important pe care trebuia să-l îndeplinesc în anul 2009 era să trec pe la stomatolog și să ies de acolo ca nou. Am trecut și am ieșit ca nou, dar mai ușor fără câteva milioane. Am trecut printr-o operație, vreo două extracții, multe anestezii, și nu mai zic nimic că mă ia cu dureri de cap numai când mă gândesc prin ce am trecut. Important e că nu mai am nicio problemă și astea contează cel mai mult.
Să trec de primul an de facultate – rezolvat
De ce mi-a fost frică cel mai mult am scăpat, să trec de primul an de facultate. Și am reușit. Și mi-s mândru de asta.
Ce nu am făcut:
N-am vizitat nicio țară străină – se preconizează o vacanță în afara granițelor României pentru la anul.
Nici telefon mobil nu mi-am luat – anul ce vine sigur o fac și pe asta.
Ce îi musai să fac:
Facultatea încă rămâne prioritatea numărul 1 pentru mine așa că nu o puteam exclude din planurile mele pentru 2010. Vreau ca să închei cu bine anul 2 și să-l încep, tot cu bine, pe următorul. Sper să-mi iasă.
Să-mi fac ochelari. Asta e partea cea mai grea pentru mine. N-am mai purtat ochelari de când eram mic, adică de prin clasa I, și atunci obligat și mituit cu dulciuri să-i port. Acum sunt mai conștient, știu că trebuie să-i port dar am o groază în mine gândindu-mă la cum o să mă privească lumea. Statul în fața monitorului începe să se simtă. Nu prea mai îmi bat farurile cum trebuie la distanță.
Să vizitez o țară străină. N-am mai ieșit din țară de vreo 10 ani. Și asta se simte. Anul viitor o fac și pe asta. Nu știu destinația încă, dar simt nevoia să o fac.
Să mă ocup mai mult de mine. Tot de la anul mă apuc de sală. Vreau să pun un pic de masă musculară pe mine, că de dat jos n-am ce da.
Ar mai fi și altele, dar nu sunt de menționat aici. Rămân doar pentru mine.
Pe partea online eu zic că am avut un an aproape perfect. Un paragraf important este că fac parte din comunitatea Sportlocal. Cele mai importante atribuțiuni ale mele pe acolo sunt forumul și clasamentele, de care trebuie să mă îngrijesc. Am reușit să adun 69 de membri până acum pe forum, and counting.
Am și câteva regrete. Că nu am lansat la apă două site-uri. Adică domeniile sunt luate, doar că n-am avut timp să mă ocup de ele.
Prevăd un 2010 de succes pentru mine. Am eu așa un feeling că toate vor merge ca pe roate anul viitor.
La mulți ani și An nou fericit vă doresc. See ya next year!
Ne citim pe 2 ianuarie, slabe șanse să fiu treaz în prima zi a anului, sau dacă o să fiu numai de net n-o să-mi ardă.
PS: Am învățat să fac nod la cravată!
Era să uit de aniversarea a 9 ani de viață și 48 de ani pisicești a motanului meu – Didu. Cum am putut face una ca asta?! S-a născut în 2000, undeva prin Decembrie, eu l-am primit de Crăciun. Era un mic ghemotoc de blană alb, acum e ditamai felina albă cu stea in frunte și mască de zoro. Leneș, somnoros și mieunător.
Dacă vreti să știți algoritmul de calculare a anilor pisicești, acesta e următorul. Scoateți rădăcină pătrată din numărul X, care reprezintă nr. de ani care au trecut de cand s-a născut, ridicați rezultatul la pătrat și extrageți radicalul, calculați suma catetelor și rezultatul îl înmulțiți cu 2. Glumesc, nu e ăsta, tot o formula e, dar mai simplă.
Începem cu explicația
Știm cîți ani au trecut de cînd s-a născut, dar nu știm cîți ani are ea de fapt în realitate. Se știe că vîrsta pisicilor este alta decît cea normală. În realitate vîrsta lor reală este mai mare decît cea care credem noi. Pisicile ating maturitatea la vîrsta de un an, care ar putea fi văzut ca, de fapt, 16 ani în ani umani. Adăugați apoi încă 4 ani pentru fiecare an care se scurge din viața pisicii dumneavoastră. Formula după care vom calcula anii pisicești (sau umani) ar trebui să arate cam așa:
O pisică în vîrstă de 10 ani ar trebui să aibă:
(10 – 1) * 4 + 16 = 52 ani umani (sau ani pisicești)
Nu ma întrebați cum și de ce e așa, eu doar am citit și am aplicat ce au zis alții mai deștepți.
Pentru cei care intrati aici pe blog la mine doar pentru a o citi pe Laura, va dau o veste buna. De acum ea va avea propriul ei subdomeniu cu wordpress pe el.
laura.evasile.com – aici va putea fi gasita de acum incolo.
Ei bine, eu as fi vrut ca sa transfer toate posturile din categoria ei speciala de pe acest blog pe noul subdomeniu dar nici cum nu reusesc sa fac asta. Nu stiu cum se face, dati-mi in cap! Nu sunt atotstiutor intr-ale wordpress-ului.
Acum puteti sa uitati de mine, zic.
Ajunge Mosu’ in Romania si ce zice:
- Unde dracu ii zapada aia cu care v-ati laudat atata?
Tuturor cititorilor, cititoarelor, vizitatorilor, care sunteti fideli acestui blog sau ati aterizat din greseala aici va doresc un Craciun plin de fericire si bunastare alaturi de cei dragi! Si daca puteti, nu bagati in voi ca spartii ca nu-i fain sa ajungeti la spital in sfanta zi de sarbatoare. Stiu ca odata pe an e Craciunul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uscati tot din frigider. Mai cu masura.
Un singur lucru regret, ca ninsoarea aia faina care a cazut saptamanile trecute n-a mai tinut pana astazi. Soarele e sus pe cer, zapada incepe sa se topeasca, dar de saptamana viitoare am auzit ca se raceste din nou si vin ninsorile, sa dea Domnu’.
Ne auzim mai tarziu.
A venit zapadaaa… dupa cum ati putut observa si la stiri. Sa luam partea buna a lucrurilor.
Dumnezo’l imburde-n rai pe nenea ala de la service-ul de laptopuri. Ca o zis el saracu ca nu are ce sa ii faca, da cand m-o vazut asa de neajutorata si rugandu-l atat de frumos (plus ca m-am gandit ca asa o sa mearga si m-am imbracat in fusta, avantajul ca sunt fata), mi-a facut laptopu asa din sufletelul lui. Nu stiu ce i-a facut, ce Windows i-a instalat. Ideea e ca deocamdata functioneaza.
Nu stiu de ce sunt atatia care termina o facultate de informatica/calculatoare si “ei se stiu la de toate” si cand am si eu nevoie si intreb pe vreo 4 insi pe care i-am auzit laudandu-se ca se pricep…. primesc raspunsuri ca “l-ai bulit” sau “ai virusi” etc. No bine, ca l-am bulit sau ca am virusi stiu si eu. Da zi-mi domnule ce sa ii fac daca tot zici ca te pricepi! Dupa ce am facut tot ce a fost posibil ma duc in service unde se presupune ca e cineva care stie ce face. Ii zic simptomele si ma astept sa imi zica diagnosticu si ce e de facut. Zice: nu e pe partea de hard, nu am ce sa ii fac. E de la soft. Asa…si??? Cum nu sti ce sa ii faci?? Nu de asta esti pus aici informatician?
In fine… bine ca merge.
