Archive for the ‘Texte la gramada’ Category

Sexul, pelerinii, Iron Maiden şi taxa pe moaşte

*Asta aşa, ca să nu scriu 3 posturi pentru 3 subiecte.

Astăzi, în ziua Sfintei Mării mari, toată lumea se gândeşte la câte ceva. Fiecare se gândeşte la cel duce capul. Radu Mazăre de pildă, acest primar de ocazie al Constanţei, a avut “geniala” idee pentru promovarea turismului pe litoral de a face din România un bordel. Să atragem magnaţii arabi, ruşi şi alţi şmecheri cu bani pe litoral cu ajutorul frumuseţilor locale, femeile. Adică să punem femeile să se, mă scuzaţi, fută cu toţi baştanii cu bani ca să intre bani la bugetul statului. Şi Măzărel să fie peştele şef în toată povestea asta, nu? Ce putea altceva să scornească alde Mazăre decât ceva care implică sexul, femeile şi distracţia? Doar nu ar veni cu ideea să organizăm un concurs de matematică la nivel internaţional sau un concurs de proiecte pe teme europene la care să participe elevii şi studenţii.

Rămânem tot la capitolul brand turistic şi trecem în Ardeal, acolo unde se întâmplă două lucruri importante pentru diferite pături sociale. La Mănăstirea Nicula şi în parcarea de la Polus Center Cluj. Ironia sorţii face ca la Nicula să se adune mai mulţi pelerini decât rockeri la concertul Iron Maiden! Antena 3 zice că-s 100 de mii de suflete la moaşte, nu ştiu dacă e adevărat că nu i-am numărat şi nici reporterii cred că nu au făcut-o. Nu îs io aşa de bisericos încât să mă duc pân’ la Nicula să ating o icoană, da’ să presupunem că or fi atâţia, ceea ce e un pic mai mult de triplu faţă de câţi vor asista la concertul Maiden de la Polus (30 de mii). La concert nu merg din simplul motiv că nu mă pasionează atât de tare muzica, şi cu atât mai mult trupa care prestează pe scenă, ca să dau 100 de lei pe un bilet, dar salut iniţiativa organizatorilor şi am tot respectul pentru cei care au adus greii muzicii rock în inima Ardealului.

Eu propun să se pună o taxă pe moaşte pe care să le scoatem apoi lunar de la naftalină, iar în timp ce lumea se calcă în picioare să le atingă, după ce au plătit o taxă de, să zicem, 2 lei, să asiste la un concert Fuego feat. Andreea Bălan. Am scoate la bani de pe taxa pe moaşte de mai trântim vreo 2 km de autostradă.

De ce să bei bere?

Un grup de cercetători, de data asta spanioli, britanicii sunt în concediu de odihnă, au demonstrat ştiinţific că berea are câteva beneficii pentru organism.

Cantitatea de bere recomandată zilnic de medici pentru bărbaţi este de două pahare de 330 de mililitri, iar în cazul femeilor – un singur pahar

Aţi auzit, e recomandată de medici! Aşa cum un măr pe zi ţine doctorul departe, aşa şi două pahare de bere pe zi te ţine departe de doctor, unul singur pentru femei, da? Nu abuzaţi.

Primul beneficiu. Scade riscul osteoporozei, indiferent ce o fi aia. Bănuiesc că e de bine dacă-l scade, osteoporoza cred că e ceva care nu face bine sistemului osos. Femeile care consumă lichidul sfânt în cantităţi moderate beneficiază de o întărire a sistemului osos, ceea ce înseamnă că există riscul să te doară mai rău când te loveşte ea din cauza că ai întârziat mai mult decât de obicei la cină. Cam aşa arată studiul realizat de cercetătorii spanioli de la Universitatea Extremadura din Caceres, studiu care a fost realizat pe un eşantion de 1700 de femei. De unde or fi găsit 1700 de amatoare de bere, nu ştiu?

Al doilea beneficiu. Berea nu îngrasă – menţine greutate sub control. Asta înseamnă că burta pe care o aveţi nu e de la bere şi ar cam trebui s-o lăsaţi mai moale cu ceafa de porc şi grătarele.

Al treilea beneficiu. Berea hidratează. Compoziţia sa ajută la refacerea pierderilor hidrominerale produse prin transpiraţie.

Al patrulea beneficiu. Potrivit altor cercetători, de data aceasta cei de la Harvard au fost la mijloc, berea scade riscul bolilor de inimă cu 60 la sută. Mai e ceva de comentat?

Al cincilea beneficiu. Un pahar de bere pe zi scade riscul apariţiei pietrelor la rinichi cu 40%.

Uite de asta trebuie să bei bere. Desigur, cercetătorii nu recomandă să te faci turtă din 5 beri.

Metode de agăţat după joburi

Avocata. Am un proces cu mine însumi, nu vrei să mă reprezinţi tu? Începem să lucrăm la caz la o cafea în oraş, facem schimb de numere de telefon şi studiem la mine acasă dosarul meu.

Doctoriţa. Am nevoie de un consult la domiciliu. Nu mă pot mişca din cauza durerii de la piciorul stâng pe care am început să simt de o săptămână. Şi mai simt nişte înţepături în partea dorsală, nu ştiu de la ce poate fi. (după consult) Dacă sunteţi drăguţă, nu puteţi să-mi daţi un nr. de telefon în caz că vor fi reacţii adverse la medicamentele pe care mi le-aţi prescris şi poate ne vedem a doua oară pentru o verificare de rutină.

Poliţista. Am trecut pe roşu în intersecţie, nu vrei să mă pedepseşti tu. Dacă îmi dai un număr de telefon şi accepţi să ieşi cu mine în oraş promit solemn să nu mai calc niciodată pe bec. O să fiu cel mai disciplinat şofer din lume.

Psihologul (feminin). Am suferit mult după ce m-am despărţit de fosta. Încă sunt deprimat şi foarte trist, dar când te văd pe tine mi se înseninează ziua. Nu vrei să mă vezi fericit? Dacă răspunsul tău este da atunci să lăsăm baltă şedinţele de terapiei pentru o zi şi acceptă te rog să ieşi cu mine în oraş?

Sportiva. Poate că la sport ai adversar, dar la capitolul frumuseţe eşti campioană mondială fără adversar.

Contabila. Eşti aşa de drăguţă când faci diagrame. Nu vrei să nu te mai gândeşti măcar pentru o secundă la ticălosul ăla de Excel care-ţi face viaţa amară şi să te gândeşti la mine şi la propunerea mea de a te scoate în oraş?

Jurnalista. Uite eu fac asta şi mi s-a întâmplat treaba asta urâtă de tot. Un reportaj cu mine te-ar ajuta în carieră şi să creşti în ochii şefului. Ce zici, ne vedem mâine seară la 8? Dă-mi şi un număr de telefon în caz că apar ceva probleme.

Bonus: Bloggeriţa. Textele pe care le scrii pe blog îmi fac ziua mai frumoasă şi îţi asigură un loc special în blogroll-ul meu. Eu am loc în blogroll-ul tău?

Cam aşa se pot obţine numere de telefon şi atenţie, profitând oarecum de jobul pe care dânsele îl execută cu atâta pasiune. :-)

Rechizite şcolare

Clasicele instrumente de scris, socotit, pictat, desenat pe care le foloseam în generală le putem trece lejer la capitolul ‘oldies but goldies’ pentru că mă îndoiesc că cineva mai foloseşte mai mult de un pix, un liniar şi un creion la şcoală. Poate doar picii de clasa I-II mai umblă cu full equipment. În rest, ăştia mai mari se prezintă la clădirea aia cu multe geamuri, denumită simbolic instituţie de învăţământ, cu un amărât de pix de-un leu. Alţii, mai înstăriţi vin direct cu netbook-ul sau ipad-ul, ce să se mai complice cu efortul de a scrie.

“A scrie” deja a ajuns să fie o activitate prea dificilă. “A tasta” e la modă acum. Tastezi telefonul, tastezi laptopul, tastezi ipodul, tastezi orice hardughie electronică, tastezi şi iar tastezi. O să ajungem să nu mai ştim scrie numai să tastăm. Să apăsam pe butoane. Dacă până şi la WC tastăm un buton să curgă apa la WC şi la robinet, atunci ce altceva mai poţi zice?

Sunt ceva papetării prin Cluj, dar nu ştiu zău dacă mai au vânzare la rechizite, când în septembrie sunt oferte peste oferte în supermarket-uri, de genul, iei două, primeşti unul gratis. La trei caiete cumpărate, primeşti un set de creioane gratis, ş.a.m.d.

Am o curiozitate la voi, când a fost ultima dată când aţi achiziţionat un instrument de scris. Un pix nu altceva. Sunt tare curios. Eu vă spun că se fac ani de când n-am mai cerut un pix la magazin pentru că am un sertar plin care mi-ar ajunge până la bătrâneţe. Atâţia ani să am câte pixuri am io într-un singur sertar, fără să mai pun la socoteală paharele de pe birou, care dau şi ele pe afară de pixuri.

PS: aşa-i că mai bine puneam întrebarea, mai scrie cineva în ziua de azi? :D

Despre specii de oameni

Există pe Pământ o mare varietate de oameni – de la corporatişti, îndrăgostiţi, prietenoşi, amabili, sinceri, mincinoşi, negativişti, optimişti, pesimişti, harnici, leneşi, receptivi, perseverenţi, cu simţul umorului, civilizaţi, şi lista poate continua la nesfârşit. Cred că e singurul domeniu unde poţi înşira nişte lucruri despre ceva nefiind absolut sigur că vei termina vreodată. Eu unul nu cred că vei putea termina vreodată pentru că, dacă ar fi să o luăm aşa, sunt o infinitate de variante pe care să le enumeri despre oameni. Mintea umană nu le poate cuprinde pe toate.

Mie-mi place să stau pe o bancă în parc şi să mă uit la oameni. Nu ştiu dacă mai e cineva ca mine la care să-i placă să analizeze oamenii după felul cum arată sau comportament, dar cred că cel mai greu lucru în lumea asta e să stai, să priveşti, să urmăreşti şi să analizezi. E greu să stai într-o lume în care nimeni şi nimic nu poate sta pe loc, fiindcă dacă ar sta ceva pe loc ar fi vai ş-amar. Să luăm de pildă Pământul. Dacă ar sta în loc n-am mai putea face diferenţa între zi sau noapte, iar ceasul ar fi doar un obiect de decor. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă ar sta omul responsabil de luarea produselor de pe o fantă dintr-o fabrică; s-ar da toată fabrica peste cap. Şi ca asta mai sunt sute de exemple.

Nu mă interesează statul social sau vârsta. Pur şi simplu stau şi urmăresc oamenii, aşa, din joacă, din pură curiozitate. Vreau să-mi fac o idee în capul meu despre cel fel de oameni există în jurul meu, cunoscuţi sau necunoscuţi. Şi credeţi-mă, există multe specii de oameni. Nu o să încep să le descriu pe fiecare pentru că mi-ar trebui pe puţin 2 ani să termin. Fiecare om face parte dintr-o specie anume, aşa cum delfinul face parte din specia mamiferelor, aşa şi unii oameni fac parte din specia harnicilor, leneşilor, optimiştilor, curajoşilor, ş.a.m.d.

Am devenit capabil să-mi dau seama ce fel de oameni sunt unii doar urmărindu-le comportamentul. Nu e nimic legat de psihologie, oricine poate să facă asta, trebuie doar să fie atent la detalii.

Codul bărbaţilor

M-am trezit azi dimineaţa cu o dilemă aproape existenţială. Nu e cine ştie ce, dar e un subiect bun de făcut conversaţie, aşa când numai de scris pe blog n-ai chef. Mă întrebam eu, aşa în sinea mea, fiindcă eu nu m-am lovit l-a cap ca să mă apuc să vorbesc singur, dacă există un cod al bărbaţilor. Ştiu că există o grămadă de coduri, printre care: codul muncii, codul penal, codul bunelor maniere, codul rutier, codul fiscal, codul civil şi codul poştal. Astea mi-au venit la repezeală, dar de codul bărbaţilor s-au al femeilor eu n-am auzit. Oare există? Şi am avea nevoie, ce ziceţi?

Două mostre pe care le-am încropit pentru codul bărbaţilor.

1. Dacă ajung primul la ea înseamnă că e a mea şi tu nu mai ai nici un drept să umbli după ea! Înţeleg să ne întrecem la, care-i obţine primul numărul de telefon sau care o scoate primul în oraş, dar să nu transformăm totul într-un război fără sfârşit. Să ne obişnuim cu faptul că unul din noi trebuie să piardă şi viaţa merge înainte. Gândeşte-te la tipa aia drăguţă şi singurică pe care ne batem noi ca la trofeul champions league, toată lumea aleargă după el, dar numai unul ajunge să-l ridice deasupra capului. Faza e că, pentru trofeu CL aleargă 22 de inşi timp de 90 de minute, în schimb pentru o fată aleargă 2-3. Dacă aleargă mai mult de 4 înseamnă că-i “profesoară” (ce bine că m-am abţinut să nu folosesc cuvântul curvă).

2. Când bărbaţii ies în grup la o bere nu înseamnă că e un gayparty în oraş! Lipsa femeilor dintr-un grup de masculi feroce are un scop anume: o prezenţă feminină strică întotdeauna atmosfera! Să detaliem – Cutărică îi face ochi dulci prietenei altuia în timp ce respectivul îşi povesteşte aventura vieţii lui de la ultima băută. Respectivul observă atenţia pe care o primeşte prietena lui, iar Cutărică se alege cu, în cel mai bun caz, un ochi umflat. De aici şi până la sânge nu mai e decât un pas.

Avem nevoie de un astfel de cod?

Miracol divin vs stiinta

Sa presupunem ca, Doamne fereste, va aflati pe patul de spital de cateva saptamani si ati fost diagnosticati cu o boala care nu are leac, iar doctorii va dau teribila veste ca nu se mai poate face nimic pentru voi, nu exista tratament pentru ceea ce aveti voi. Mai aveti cam 2 luni de trait, estimeaza acestia. Atat voi cat si apropiatii vostrii ar fi daramati fizic si psihic de halucinanta veste, dar una din cunostintele voastre, foarte credincioasa de altfel, s-ar ruga la Dumnezeu ore/zile/saptamani in sir, non stop, pentru viata voastra, dar, intr-un final, tot doctorii sunt cei care v-ar salva viata. Dupa lungi cercetari amanuntite acestia au descoperit un tratament care v-ar putea salva viata. Primiti tratamentul, rezultatele testelor incep sa arate normal si va simtiti din ce in ce mai bine. Pe scurt, sunteti pe cale sa plecati din spital pe picioarele voastre. Tratamentul a functionat foarte bine! Cunostinta voastra, cea care pe toata durata tratamentului s-a rugat la Dumnezeu pentru ca sa va faceti bine, a pus vindecarea voastra miraculoasa pe seama divinitatii. Si nici nu vrea sa auda ca doctorii au fost cei care v-au salvat viata. Da, mai sunt si asemenea oameni care nici nu vor sa auda de miracolul stiintei si pun totul pe seama divinitatii. “Ai vazut daca m-am rugat, m-o ajutat Domnu sa scap cu bine de probleme…”

Daca toate acestea enumerate mai sus vi s-ar intampla, cui i-ati multumi cel mai mult, Domnului sau doctorilor care s-au luptat pentru viata voastra? Catre cine ati redirectiona mai multe multumiri, mai multe doctorilor sau mai multe lui Dumnezeu, sau in egala masura ambelor parti.