Category Archives: Surfing pe web
Twitterul pe înţelesul tuturor
Sunt absolut convins că cea mai mare parte dintre consumatorii de internet nu cunosc sensul cuvintelor: blog, blogging, social media, twitter, linkedin, pinterest etc. Aşa că în acest articol vreau să mă adresez lor în special şi nu vouă, celor care sunteţi obişnuiţi cu ele şi au ajuns să vi se pară nişte banalităţi. Gândiţi-vă că există oameni pentru care internetul înseamnă Yahoo Messenger, Google, torrente şi eventual Facebook/Hi5.
Twitter este o reţea de socializare unde poţi interacţiona online în 140 de caractere. Simplu, nu? Te înregistrezi completând un formular cu câteva câmpuri, îţi alegi un username şi îi dai bătaie. Te apuci să urmăreşti persoane care te interesează, de la actori, la cântăreţi, fotbalişti sau oameni interesanţi care au ceva de spus. Nu e simplu, e foarte simplu! Când te enervează cineva sau te supără, ai două alternative: unfollow şi block. Dacă primul buton odată acţionat îl lasă pe el cu un urmăritor în minus, al doilea este ceva mai serios. Când blochezi pe cineva, acea persoană nu mai poate să te urmărească înapoi şi nici să vadă ce scrii tu.
Eu zic că merită să încercaţi şi această platformă măcar pentru câteva zile şi garantez că o să vă prindă. Aşa să vă gândiţi, de pe twitter aflaţi mai rapid o informaţie sau ceva ce se întâmplă în oraşul vostru decât de la televizor sau de pe site-urile de ştiri.
Cam aşa arată timeline-ul de pe Twitter.
Repet, acest articol nu se adresează bloggerilor şi celor care folosesc twitter de câţiva ani. E normal ca ei să vadă ceea ce am scris eu mai sus ca pe o banalitate de articol, dar gâdiţi-vă că sunt oameni pentru care treburile astea sunt SF-uri.
O chestie mişto pe Twitter. Pentru microbişti :)
Dacă şi voi sunteţi maniaco-dependenţi de fotbal ca şi mine, şi sunteţi mereu în căutarea de idei şi surse de inspiraţie pentru articole (dacă sunteţi jurnalişti sau bloggeri axaţi pe sport) atunci trebuie să ştiţi că Twitter e o resursă extrem de utilă când vine vorba de sport, în special fotbal – un adevărat flux continuu de informaţii, iar dacă ştii să profiţi de el, ai numai de câştigat. Există mari şanse ca să găseşti lucruri relevante ce pot face subiectul unui articol.
Astăzi am descoperit o facilitate interesantă când vroiam să văd ce reacţii a stârnit etapa de săptămâna asta din campionatul german. Dacă scrieţi Bundesliga pe search.twitter.com, veţi vedea aşa ceva:
Din păcate pentru Anglia, Franţa sau Spania, nu apare facilitatea asta nouă. Poate în viitor. Oricum, eu am salvate în bookmarks căutările astea pe twitter pentru principalele campionate de fotbal, champions league şi europa league.
Doi oameni care au definit o parte din istoria alcoolului
Au existat de-a lungul timpului mai mulţi oameni importanţi în istorie care au definit anumite domenii prin creativitatea, ingeniozitatea, inteligenţa, inventivitatea şi genialitatea lor. Doi dintre ei sunt prezenţi în acest articol, restul urmeaza in articolele viitoare.
Jacob Christian Jacobsen ( 2 septembrie 1811 – 30 aprilie 1887) a fost un danez vizionar, industrialist şi filantrop – părintele berii Carlsberg.
Nu a avut studii academice sau ştiinţifice, dar asta nu l-a oprit să realizeze de unul singur în anii 1840 că producţia berii trebuie bazată pe metode ştiinţifice. Aşadar, în 1844 a pus prima cărămidă la temelia berăriei Carlsberg (denumită după fiul său, Carl Jacobsen), într-una dintre cele 10 regiuni din Copenhaga, Valby, iar trei ani mai târziu (1847) a înfiinţat compania Carlsberg Group – cu sediul în Copenhaga şi care din 2009 este al 4-lea cel mai mare producător de bere din lume cu aproape 45.000 de angajaţi.
John “Johnnie” Walker (1805 – 1857) a fost un zarzavagiu născut undeva lângă provincia scoţiană Kilmarnock în Ayrshire. Când a murit tatăl său (Alexander Walker – 1820) i-a lăsat 417 lire sterline moştenire, pe care i-a investit într-o afacere în Kilmarnock – depozit italian, aprozar şi vinotecă, unde cu timpul a început să vândă whisky clienţilor, la început pe sub masă, apoi cu timpul s-a transformat într-unul din cele mai bune locuri unde puteai cumpara “lichoarea fina”, devenind cunoscut atunci ca Walker’s Kilmarnock Whisky. Băutura lui a devenit atât de bună încât i s-a dus vestea în toată Scoţia, veneau oameni de la câţiva kilometri depărtare doar să cumpere din whisky-ul lui Walker.
Când s-a căsătorit în 1833 cu Elizabeth Purves, era deja un respectat om de afaceri şi liderul local al asociaţiei de comerţ, dar cu toată influenţa pe care şi-a creat-o nu a putut face nimic în 1852, când potopul i-a distrus în totalitate tot stocul, dar şi-a recuperat afacerea şi investiţia câţiva ani mai târziu.
Brand-ul Walker a devenit popular la nivel global după moartea bătrânului John, cand fiul său, Alexander Walker (numit după tatăl lui) a preluat frâiele afacerii, care până atunci era doar un simplu comerciant de ceaiuri din Glasgow, unde a şi învăţat arta ceaiului. Când s-a întors acasă să preia afacerea tatălui său, Alexander şi-a folosit toate cunoştinţele învăţate pentru a crea Old Highland Whisky, denumit astăzi Johnnie Walker Black Label, care i-a adus faima şi notorietatea din ziua de azi. Putem spune că Johnnie Walker a fost transmis de la o generaţie la alta în familia Walker, după moartea lui Alexander Walker (1889), fiul său, Alexander Walker II, a preluat la randul lui afacerea familiei şi a continuat dezvoltarea acestui brand, exportand whisky în intreg imperiul englez, şi, ulterior, în întreaga lume.
credit foto 1
Cine a fost Louie din “Viaţa cu Louie”?
Astăzi mi-am propus să facem puţină istorie cinematografică şi să citim nişte lucruri interesante despre un desen animat pe care eu îl pun în categoria oldies but goldies, un clasic al animaţiei internaţionale.
Nu cred că există cineva care nu a văzut măcar un episod din “Viaţa cu Louie”, care a rulat mai demult pe Fox Kids – Jetix - denumiri pe care le-a avut canalul de desene animate care acum se cheamă Disney Channel. Mă rog, vorba vine desene, că de fiecare dată când trec acum peste acest program în pelerinajul meu nocturn prin grila de programe, a se citi înainte de culcare, tot de filme cu adolescenţi, desene pline de violenţă, cu roboţi şi războinici stelari dau. Irelevant să vorbim acum de cât de proaste au devenit canalele pentru copii.
“Viaţa cu Louie” este un serial de animaţie/comedie/familie originar din Statele Unite care s-a bucurat de o largă difuzare devenind animaţia cea mai îndrăgită de copii. Lansarea pe sticlă a avut loc în SUA pe 9 septembrie 1995, reţeaua de televiziune Fox Network fiind cea care a avut onoarea să-l găzduiască. Show-ul a avut o durată de 3 ani pe FOX – 3 sezoane – 39 de episoade – 20-25 minute/episod şi a câştigat două trofee Daytime Emmy Awards şi de trei ori Humanitas Prize. Episodul pilot a apărut prima dată pe 18 decembrie 1994 - ”A Christmas Surprise for Mrs. Stillman, iar apariţia următoarelor episoade a început în iunie 1995.
Cei care au scris scenariul acestei producţii care ne-a definit practic copilăria multora dintre noi sunt, merită menţionaţi şi ei: Louie Anderson – producătorul şi părintele spiritual al acestui show, Robert Rabinowitz, Bernie Ancheta şi Martha Carrol, iar la regizarea lui au contribuit Matthew O’Callaghan şi Bert Ring, doi dintre regizorii care stau în spatele multor desene animate de succes.
Aventurile familiare ale lui Louie constituie tema acestui serial. Familia sa: tatal Andy Anderson fost bucatar in razboi reda cu maiestrie povesti imaginare in care el salveaza intreaga omenire. Desi nu conteneste cu laudele cu privire la extraordinara lui cariera militara recunoscuta de intreaga planeta, este foarte generos si iubitor fata de copiii sai. El fusese de fat in razboi, bucatar si printr-o intamplare fericita cand sortul de la zona posteriorului ii ia foc, prin tipetele sale alerteaza intregul regiment acestia putand astfel sa descopere tabara inamica apropiindu-se! Minciuna sfruntata a tatalui sau si porecla de Fundulet nu il detremina pe Louie, spre fericirea tatalui sa poarte pica. ci din contra se arata demn de el. Mama lui Louie, Aura este o gospodina desavarsita, mama iubitoare si initiatoarea regulilor casei, manifestand o deosebita grija respectarii acestora. Specialitatea Aurei sunt vesnicii cartofi dulci. Jenny este marea dragoste a lui Louie care il scapa mereu de tiranul Glenn Glenn si de castanele acestui neiertator, care nu scapa ocazie sa nu il hartuiasca. (cinemarx.ro)
Cine este Louie Anderson?
Pe numele său întreg, Louie Perry Anderson, este un actor american de comedie născut pe 24 martie 1953 în provincia Minneapolis, Minnesota şi este penultimul dintre cei 11 fraţi pe care-i are. În 1981, la 28 ani, în timp ce lucra ca şi consilier pentru copii, Louie a câştigat primul trofeu la Midwest Comedy – o competiţie între cei mai buni comici – găzduit de marele umorist englez, Henny Youngman. După concurs, Youngman îl angajează pe Louie ca şi scriitor, iar trei ani mai târziu, pe 20 noiembrie 1984 îşi marchează debutul pe sticlă tocmai în emisiunea “The Tonight show”, prezentată atunci de Johnny Carson, cel care a fost succedat de Jay Leno. După succesul serialului animat “Life with Louie”, care se bazează în întregime pe aventurile din copilăria sa, Anderson a produs şi a jucat rolul unui psihoterapeut din Minnesota în serialul “The Louie Show” (1996), găzduit de postul de televiziune CBS, care nu s-a bucurat decât de 6 episoade până să fie anulat de către conducerea postului. A avut apariţii în câteva seriale de televiziune, ca Scrubs, Grace under fire, Touch by an Angel sau Chicago Hope.
Activitatea sa filmografică numără 48 de titluri ca actor, 3 ca şi producător şi 6 ca şi scenarist. Anderson s-a implicat în multe activităţi de caritate, dintre care amintim aici: 75.000 de dolari donaţi pentru departamentul de poliţie şi pompieri în timpul atentatului de la World Trade Center din 2001 şi multe altele de atunci.
Louie Anderson continuă să amuze lumea şi să umple săli prin America la 59 ani, devenind unul dintre cei mai buni comediani din Las Vegas şi chiar din Statele Unite, fiind şi autorul a trei cărţi.
Mai jos îl puteţi vedea într-o performanţă din anul 1987, dar la o simplă căutare pe Youtube găsiţi şi altele.
De 6 ani alături de hi5. Continuăm…
Când mi-am făcut eu prima dată cont pe hi5, erau alte vremuri, pe 26 iunie 2006 mai exact. Sunt de 6 ani pe această reţea. O fi mult, o fi puţin, cert este că eu nu mi-am închis contul aşa cum au făcut-o majoritatea când au migrat spre “reţeaua albastra”. L-am lăsat acolo de amintire că, vorba aia, nu cere de mâncare. S-au schimbat multe în lume de atunci, s-au schimbat guverne, l-au asasinat pe Bin Laden, au fost cutremure şi calamităţi naturale care au îndoliat o lume întreagă. A murit Michael, a murit Steve Jobs, iPhone ajunge anul acesta la al 5-lea model.
Astăzi am şters praful de pe el şi l-am reactivat. Era un praf gros de trei degete, dar am zis să văd ce mai e pe acolo. Într-o lume unde Facebook-ul ne guvernează viaţă (pe asta trebuie s-o salvez, că-i profundă rău), să intri pe hi5 e ca şi cum te-ai întoarce în timp cu vreo 4-5 ani. Aşa să vă imaginaţi, Facebook şi hi5 sunt ca doi fraţi. Facebook e fratele realizat, cu facultate, un job stabil şi bine plătit, iar hi5 e fratele nereuşit în viaţă. Am dat o solicitare de reamintire a parolei căci au trecut ceva ani de când am intrat ultima dată pe el, iar după fix două ore (!!) am primit pe mail răspunsul la solicitarea de reamintire parolă, răspuns pe care în mod normal l-aş fi primit în secunda imediat următoare, cu un link care mă ducea spre o pagină unde îmi puteam schimba din nou parola. Evrika!
M-am autentificat şi când m-a întâmpinat design-ul nou, mi-am făcut cruce. Plin de reclame google adsense, conectare cu contul de facebook şi un design minimalist rău de tot, parcă ar fi făcut cu picioarele în HTML.
Mai jos puteţi vedea o mostră din noua faţă a clasicului hi5.com, fiindcă am impresia că nu l-aţi mai văzut demult.
Nu cred că îmi voi şterge vreodată contul ăsta, va muri odată cu site-ul, dar până atunci e amuzant să te uiţi acum arată lucrurile acum faţă de cum arătau prin 2006-2007. Te face aşa să pari mai bătrân.
Ceea ce mi se pare foarte interesant este că mulţi încă activează pe hi5, utilizatori care încă nu au descoperit Facebook-ul (greu de crezut, dar mă gândesc că sunt şi oameni din ăştia rupţi de realitate în lumea asta care nu ştiu ce-i ăla Facebook şi acum descoperă prima dată hi5-ul, aşa cum am făcut-o toţi la început). Am lăsat un status scurt şi am primit 10 comentarii de la nişte oameni total necunoscuţi, în vreo 15 minute. Semn că nu trebuie să ne grăbim să-i punem crucea.
Sunt tare curios de ce nu îngroapă nimeni hi5-ul şi să-l închidă sau să-l relanseze sub altă formă? Ce aşteaptă, ziua când se va îndupleca Zuckerberg şi-l va cumpăra din milă cu banii pe care-i dă de obicei ca ciubuc chelnerului care-l serveşte la restaurant?
