Category Archives: Studentie
Mentalitatea studentului român într-un sistem precar şi învechit
Noi, studenţii, cei implicaţi şi cei care au fost implicaţi cândva în mediul universitar românesc, avem o mentalitate din categoria “las-o bă că merge aşa”. De ce să ne ferim să recunoaştem că aşa gândim toţi. Vă sunt familiare vorbele de mai jos?
- Sfântul cinci să-l iau că îmi ajunge
- Nu-mi trebuie altă notă, cinciul să mi-l dea şi-s mulţumit
- Ai ştiut la examen? Am scris, acum om vedea dacă şi bine
- Ai învăţat ceva? Am citit ceva
Ce să înveţi din materii care nu au mai fost aduse la zi din 1800 toamna, predate de profesori care refuză cu încăpăţânare să se alinieze la tehnologia din ziua de azi şi să-ţi predea chestii interesante, actuale şi din care chiar să rămâi cu ceva. Să înveţi doar pentru un amărât de examen, a se înţelege toceşti mot-a-mot, căci e greu să înţelegi logic cea mai mare parte dintre aberaţiile din cursurile şi manualele scrise în evul mediu, când ştii că nu-ţi vor folosi la nimic în viaţă noţiunile respective.
Te demoralizezi total când te gândeşti că ai sute de slide-uri cu informaţie brută şi sute de pagini de cursuri de învăţat pentru un examen, dintr-o materie care e formată trei sferturi din nişte principii învechite, comuniste, realizate într-o perioadă demult apusă şi care nu se mai caută. Şi până la urmă tot încerci să înveţi ceva, nu de alta, dar decât să mergi botă la examen şi să dai foaia goală, mai bine te chinui şi reţii ceva din aberaţiile respective. Înveţi, că n-ai ce face, aşa învechite cum sunt materiile, din ele se predă şi asta cer profesorii la examen. Din astea au învăţat ei, asta ştiu, cu astea sunt la curent, pentru ei e greu să se alinieze la noile tehnologii, mai ales că mare parte dintre ei au ajuns la vârsta pensionării.
Şi atunci să nu ne mai mirăm că studenţii gândesc minimal şi vor doar să treacă decât să ia o notă bună, când o să se ofere alternative de învăţat decente, informaţie structurată, lucruri actuale şi în ton cu tehnologia secolului 21, poate că se va învăţa mai cu spor şi tinerii vor fi mai dornici să acumuleze noi cunoştinţe.
Liber profesionist sau angajat, dupa terminarea facultatii?
M-a traznit o dilema (aproape) existentiala in ceea ce priveste viitorul meu. Dap, inca una, am tare multe dileme din astea legate de viitor in ultimul timp. Deja stiti ca intru in ultimul an de faculate, nu mai insist ca si io m-am plictisit de cate ori am repetat :)), asa ca o sa sar direct la subiect. Cum e mai bine pentru mine, sa ma angajez direct, imediat cum termin facultatea, sau sa ma apuc de activitatea de liber-profesionist, pe care sa o fac asa vreo 3-4 ani? Pentru ca, sincer, imi cam sta in gand sa fac pe freelancer-ul, dar daca stau un pic sa meditez asupra ideii: dupa logica mea, ma gandesc ca poti sa prinzi mai multa experienta daca prestezi pentru o companie cu profil IT decat ai putea daca lucrezi de capul tau, nu? Logic vorbind…
Bine, daca ma apuc de freelancing in programare trebuie sa ma apuc din timp sa invat un limbaj de programare, ceea ce am si inceput deja, asa incet, incet :) Nedumeririle pe care le am io aici sunt asa:
1. Daca dupa ce termini facultatea e ok sa te apuci de freelancing sau sa te angajezi intr-o firma?
2. Daca te gandesti totusi sa te apuci de freelancing in webdesign, dezvoltare web, realizare site-uri, etc., faci cateva site-uri de proba pe care le bagi in portofoliu ca primele proiecte si astepti sa sune telefonul si sa curga ofertele pe mail. Cam cat dureaza pana ce primesti prima oferta, pentru cei care au lucrat pana acum ca freelancer evident?
Prima intrebare e general valabila si pentru alte domenii, nu neaparat programare.
Mesaje pentru posteritate pe bancile scolii
Una dintre placerile nevinovate ale elevului roman si, mai tarziu, a studentului roman este sa-si lase urma pe unde a fost, sa se semneze peste tot, in cazul de fata pe bancile scolii unde l-a trimis destinul prin intermediul calculatorului. Profitand de faptul ca in timpul liceului nu are o clasa stabila unde se tin orele zilnic, elevul roman tine neaparat sa-si lase amprenta pe banca unde a stat, in toate clasele unde a avut si are ore. Cu pixul sau creionul in mana incepe sa deseneze si sa scrie diverse mesaje pe banci. Aceste inscriptii hieroglifice pe care le lasa pentru posteritate variaza, de la un “te iubesc, bibi” spus din suflet, la tot felul de desene si caricaturi desprinse parca dintr-un muzeu de arta. Unele sunt adevarate capodopere, picturi lupestre, de te minunezi numai cand le vezi si nu-ti vine sa crezi ca a fost realizata in 50 de minute de curs, iar unele, majoritatea dintre ele, sunt replici clasice de peluza, acele care incep cu hai steaua, hai dinamo, forza U si se termina cu cele care contin limbaj licentios pe care nu le putem exemplifica din motive lesne de inteles.
Aceste inscriptii surprind poate chintesenta invatamantului romanesc de astazi, evoca un fapt deosebit de trist: ca elevul roman nu e interesant de aiurelile ce i se preda, teoria in cantitati industriale predata de cate un profesor sictirit nu ii este pe plac si lipsa de interactivitate in timpul unei ore duce la plictiseli crunte. In facultate, cele mai multe dintre ele sunt mesaje “de bine” adresate profesorilor, caricaturi ce-l surprind pe omul de la catedra in diverse ipostaze si ironii subtile la adresa vreunui curs, profesor mai sever sau coleg/a. La Poli, caci nu puteam sa nu amintesc de aceasta mareata universitate, trei sferturi din inscriptiile de pe banci il au in prim plan pe clasicul: “Nu te du la Poli“, scris probabil de vreun ghinionist care s-a trezit student la poli fara voia lui si a realizat prea tarziu teribila greseala pe care a putut-o face. In anul 1 cand m-am asezat prima data intr-o banca de universitate primul lucru pe care l-am vazut nu a fost un profesor, ci mi-a atras atentia acest mesaj cu Nu te du la Poli dintr-un amfiteatru, iar doi centimetri mai jos era insemnata o replica ce facea referire la mesajul acesta antologic, pe care atunci, pe loc, nu am inteles-o: “prea tarziu…“. Dupa 3 ani de Poli pot spune ca am inteles intreg mesajul :)).
Nu cred ca exagerez cand spun ca toate aceste mesaje scrise pe bancile din scoala vor ramane material didactic pentru arheologii viitorului. Cand va fi gasita o bucata din lemnul ce alcatuia candva o banca din scoala, istoricii vor avea multa treaba ca sa-si dea seama care e semnificatia mesajului “te iubesc, veta”. Probabil acestia isi vor pune intrebari serioase, ca de exemplu: s-a iubit pe vremea aceea?, ce reprezinta iubirea?, cine o fi misterioasa Veta?, cine o fi romanticul care a fost autorul acestui mesaj? s.a.m.d. Si raspunsul vine prompt de la un batranel care a prins vremurile acelea de aur: Pe vremea mea, iubirea era in suflet, nu ca acum cand se afla in nanobiti.
Fără locuri la taxă în universităţi?
Trezit la ora 5 dimineaţa (o premieră pentru mine), deschis reader-ul şi dau de o ştire pe Evenimentul zilei despre o nouă propunere de modificare a Legii Educaţiei care vizează eliminarea locurilor la taxă în Universităţile de stat. Sesizaţi imbecilitatea legii?
Pentru studenţi nu are cum să fie deloc bună legea asta pentru că nu se va schimba nimic. Dacă e adoptată va atrage automat alte creşteri de taxe şi se va încerca să se compenseze cumva gaura din bugetul universităţii, odată cu dispariţia locurilor la taxă. Se iau totuşi nişte bani frumoşi pe taxele de şcolarizare (2000/3300 sau 5000 la medicină pe cap de student). Se pierd bani grei dacă iniţiativa asta va trece: numai dacă ne gândim că universităţile de stat primesc de la stat 1200 de euro, în medie, pe cap de student bugetar şi 500 euro pentru fiecare student la taxă, numai ne minunăm de ce bani se învârt aici. Oarecum nici universităţile nu pierd nimic de pe urma asta, defapt chiar nu pierd nimic dacă ar fi să gândim logic, vor fi nevoite să transforme locurile de la taxă în buget şi vor lua mai mulţi bani de la stat. Unde-i pierderea? Dar aşa cum zice şi rectorul de la ASE în articol, intrăm în prostituţie universitară cu legea asta adoptată. Prostituţia universitară rulează bine mersi de mult timp, părerea mea. Nu are rost să detaliem, motive sunt destule să credem asta: banii din restanţe plus alte sute de taxe, scutirea de la plata impozitelor pe zecile de clădiri şi altele de care nu-mi aduc acum aminte, dar sigur mai sunt. Facultatea din orice chichiţă mică găseşte să mai sugă nişte bani, staţi liniştiţi că nu pierd universităţile bani, asta ar trebui să fie ultima grijă a noastră.
În plus, pe lângă creşterea altor taxe, dispare şi competiţia. Studenţii care vor intra la facultate vor ştii din start că intră la buget şi nu va mai exista deloc motivaţie, mai ales când ştii că nu ai avut o medie foarte ok şi trebuie să tragi tare ca să treci la buget. Mulţi se vor mulţumi cu statutul de bugetar că pentru a ajunge bursier ai nevoie de mult mai multă trudă. Vă spun eu care ştiu cum e treaba, vorbesc din miezul evenimentelor, ca să zic aşa, fiind implicat activ în viaţa de student: pe bursă nu se bat foarte mulţi, majoritatea se mulţumesc cu locul la buget şi învaţă cât să treacă examenele şi unii mai trag tare ca să treacă onorabil, cu o medie peste 5, de facultate, asta ca să nu aibă mustrări de conştinţă când termină că a trecut prin facultate ca Vodă prin lobodă. Trebuie să şi rămână cu ceva obligatoriu, altfel ţi-ai pierdut timpul degeaba 3-4 ani când puteai face altceva mai util.
Serverul Universităţii Tehnice se află într-un aragaz
Odată cu fiecare sesiune ce începe şi se termină, cu bine pentru unii, rău pe alţii, pe depinfo.utcluj.ro, catalogul online al studenţilor, nu se poate intra şi eşti nevoit să stai la coadă mult şi bine ca să ajungi să-ţi vezi o notă la un examen. Nu ştiu ce plan de hosting au, dar judecând după erorile pe care le dă frecvent în perioada asta şi cum îţi rogi moartea în faţa monitorului până reuşeşti să te conectezi, cred că sigur nu unul bun. Serios, la ce bani se învârt din restanţe şi cum se ridică câte un corp de clădire nou pe an, s-ar fi putut achiziţiona un server dedicat pentru Departamentul de Informatică, unul care să reziste când năvălesc politehniştii pe el să-şi vadă sfântul cinci luat, şi n-am mai fi fost nevoiţi să ne chinuim câteva ceasuri până să ne vedem o notă.
Pe domeniul principal, utcluj.ro, nu intră nimeni că n-au ce vedea acolo, cu depinfo sunt probleme, acolo unde apar notele, de unde concluzionez că domeniul principal şi subdomeniul depinfo.utcluj.ro sunt pe două servere diferite, probabil ambele proprii, găzduite pe nişte calculatoare obosite din 1800 toamna. Vă daţi seama, douăjde mii de studenţi în toată universitatea asta, douăjde mii de unici în perioada sesiunii şi un server obosit!
Aşadar catalogul online al studenţilor din Universitatea Tehnică Cluj, universitate de prestigiu renumită în lume, arată cam aşa în perioada asta. Şi stai, că la erorile de cod ce apar nu le-am făcut print, poate altădată.
