Category Archives: Cluj
De vorbă cu un fost angajat în legiunea străină
Era o zi obişnuită de duminică, la amiază, în municipiul Cluj-Napoca. Ora – puţin trecut de ora 14. Mă aflam în staţia de autobuz din Piaţa Mărăşti şi aşteptam să-mi vină caleaşca care să mă ducă acasă. Un vânt rece şi pătrunzător mă chinuie. Fulguie uşor spre tot mai tare. Aparatul electronic din staţie îmi arată că mai sunt 10 minute până-mi soseşte caleaşca. Sper să nu îngheţ de tot. Încep să fac ture prin staţie ca să mă încălzesc. Mă opresc şi îmi pun gluga de la geacă pe cap ca să-mi protejez urechile, care aplaudă în bătaia vântului. Nebunie de vreme la început de aprilie.
În timp ce băteam din picioare şi încercând să mă protejez de frig, lângă mine apare un domn bine-făcut, înalt, cărunt, iar vârsta-i bate undeva pe la 40-50 ani. Se uită la mine dând impresia că m-ar cunoaşte, eu ridic privirea de sub cozorocul şepcii pe care o purtam şi mă uit la el. Îmi întinde mâna să dea noroc cu mine. Primul instinct a fost să-i întind şi eu mâna, fără să-l întreb nimic. Nu ştiam de unde să-l iau, nu-mi pare cunoscut de nicăieri. Cred că m-a confundat. De fapt sigur m-a confundat.
Apoi a început să intre în vorbă cu mine. Eram bulversat şi nu ştiam de unde să-l iau, faţa-i nu-mi era cunoscută deloc, dar am zis să nu zic nimic şi să văd dacă se prinde că m-a confundat. Nu s-a prins.
- Ce faci, unde mergi?
- Mă duc acasă, zic eu după câteva secunde de gândire.
- Cu ce mergi?
- Cu treizeciu’…
- Grigo, Grigo?
- Mda…
După câteva secunde de tăcere a început un nou dialog cu misteriosul domn.
- Faină şapcă ai, de unde ţi-ai luat-o, se uite atent la şapca mea?
- Din piaţă, o am demult, nu mai ştiu exact de unde am luat-o…
- Şi io am avut una, am luat-o de la mol, da’ am pierdut-o… era ca a ta (n.r. mall)
- Păcat.
În momomentul imediat următor, un Passat de culoare neagră trece în viteză şi se opreşte doi metri mai încolo de staţia de autobuz.
- Ăla era passat, întreabă misteriosul domn, uitându-se la maşină?
- Da, passat, după ce am aruncat şi eu o privire spre maşină.
- Faină maşină… am avut şi eu un Ford Mondeo, luat cu banii pe care i-am făcut în legiunea străină, 17 mii de euro am dat pe ea. Ştii ce-i legiunea străină, nu?
- Da, normal.
- No, io am fost în legiunea străină… Bună a fost maşina asta, un adevărat magnet la gagici, era un albastru un pic mai închis decât polo-ul ăla de acolo, şi arată spre un Polo parcat la trei metri de noi.
- Aha, şi mergea bine? Tot ce zicea, eu dădeam din cap. Mă dădeam interesat.
- Mergea trăznet… să vezi. O dată i-am dat 200 pe autostrada aia care duce la Constanţa… cum îi zice?
- Autostrada Soarelui.
- Aşa, Autostrada Soarelui. Mergeam spre mare şi îi vedeam pe toţi cu bemweuri şi audi-uri trecând ca vântul pe lângă mine. Şi atunci am zis, ce dracu, mă, io-s mai prost îmbrăcat… şi am călcat-o…
- Îhî…
- Pe la 160-180 mergea bine, dar de la 200 şi ceva a început să se zguduie maşina…
- Îhî…
- Tare bună era maşina… am vândut-o la nişte saşi, în Sibiu… saşi îs ăia din Sibiu, nu?
- Saşi, saşi
- Le-am dat-o lor, m-am despărţit greu de ea.
Vine troleul cu numărul şase. Mă salută cu aceeaşi strângere de mână şi aleargă să-l prindă.
Nici până acum nu ştiu cine era omul respectiv, habar nu am dacă a fost într-adevăr în legiunea străină sau nu (după aspectul fizic pare că a fost), dar şi dacă ar fi fost (nu cred că avea de ce să mintă), rămâi surprins când afli cu ce se ocupau în trecut unii oameni pe lângă care treci pe stradă. În legiunea străină? Cine ştie ce ocupaţii aveau clujenii trecuţi de 40 ani în tinereţe.
Vii la meci şi pleci într-o croazieră. Dacă ai noroc bineînţeles…
Pe 2 a lui aprilie douămiidoişpe, începând cu ora 19 (şepte seara pentru mănăştureni) să nu vă faceţi program, avem meci pe Cluj Arena. Universitatea Cluj primeşte vizita celor de la FCM Târgu Mureş, partidă care contează pentru etapa cu numărul douăzecişipatru. Aşa că dacă vreţi să-l vedeţi din nou goluri grozave, haideţi pe stadion.
Şi, aşa cum v-am obişnuit, am pentru voi două bilete la meci, la peluza 1, pe care le pot câştiga doi dintre voi, care-s mai norocoşi. Tot ceea ce trebuie să faci este să răspunzi într-un comentariu la întrebarea: În ce an a avut loc bejenia de la Sibiu? Câştigătorii vor fi aleşi prin tragere la sorţi.
Posesorul biletului norocos a cărei serie va fi afişată în pauza meciului pe ecran va avea şansa să plece într-o croazieră de două persoane, Italia-Tunisia-Spania-Franţa, cu o adevărată bijuterie pe apă, nava MSC Fantasia.
Termen limită: sâmbătă, 31 martie, ora 23:59
LATER EDIT: Iată şi câştigătorii: Izabella şi AndreiA. Felicitări!
Grigorescu, cartierul cu de toate pentru toţi!
În cartierul unde-mi duc traiul de zi cu zi, care este şi cel mai select dintre toate, îmi permit să mă laud, vă rog, există o pătură socială care are gena aia afacerist şadea, dar nu orice fel de afacerist, ci unul cu o minte limitată, adică nu îl duce mintea la mai mult şi preferă să-şi deschidă o afacere deja existentă pe piaţă. Să mă explic. Sunt vreo 4 frizerii în acest cartier (din ce ştiu eu), vreo 5 second-hand-uri şi zeci de ABC-uri. Practic, în cartierul minunat Grigorescu fiecare bloc are propriu-i butic alimentar. Cam până acolo s-a ajuns. Unor oameni pur şi simplu ne le bate faza lungă mai departe de un ABC, un second-hand, o frizerie şi, mai nou, aprozar. Păi ce are românul nevoie? De o tunsoare, de un ABC cu de toate: mâncare, cosmetice, papetărie, băuturi. Nu contează că mai sunt vreo cinci ABC-uri pe o rază de 200 de metri, să ne deschidem şi noi unul că nu strică.
Şi second-hand-urile. Deci eu nu reuşesc să înţeleg de ce ţi-ai mai deschide şi tu un second-hand când şi-au deschis alţii înainte ta, iar dacă te pui şi urmăreşti câţi clienţi are unul într-o săptămână de exemplu, poţi număra pe degetele de la o mână câţi oameni îi trec pragul.
Mai nou în peisaj au apărut aprozarele. În jurul blocului meu sunt două. Ce contează că există o piaţă Agroalimentară care-ţi oferă fructe şi zarzavaturi la preţuri rezonabile, să ne deschidem şi noi un aprozar şi dăm kilul de roşii cu 20 de bani mai ieftin decât îl dau ţăranii din piaţă. Succes garantat, vere!
Noi, locuitorii din Grigorescu, spre deosebire de alţi cetăţeni din celelalte cartiere, nu ducem lipsă de nimic, le avem pe toate. Avem supermarket-uri: Profi, Oncos, Unicarm, piaţă agroalimentară, un hipermarket la vreo câţiva metri, 4 bănci, câteva hoteluri, 5 biserici, (e posibil să fie mai multe, nu ştiu exact câte sunt), second-hand-uri şi frizerii/coafor, ABC-uri la fiecare colţ de bloc. Principalul stadion e la noi, sala sporturilor, parcuri de agrement şi viitoarea sală polivalentă. Terase şi crâşme sunt. Un mall, un club, poate un cinematograf şi o cafenea de fiţe ne-ar mai trebui şi putem spune că Grigorescu a devenit noul centru multi-cultural al Clujului.
Aşa că, dacă aveţi de gând să investiţi aici, evitaţi sectorul alimentar, vestimentar, bancar şi divin, că nişele astea sunt ultra-aglomerate.
Ne-am găsit antrenorul care ne lipsea
Claudiu Niculescu poate completa pe viitor cu brio veriga lipsă din angrenajul echipei Universitatea Cluj – postul de antrenor principal, post ocupat de-a lungul timpului de multe persoane instalate în funcţie mai mult ca să-şi îndeplinească patronul un moft personal. Dacă i se va da încredere şi nu va fi mazilit la prima înfrângere, Claudiu va face minuni pe banca tehnică.
Cu Niculescu pe bancă am văzut altă Universitatea, una diferită faţă de cea din perioada Ionuţ Badea. Asta e părerea mea.
Victoria obţinută pe teren propriu în compania Astrei din Ploieşti, scor 3-1, ne dă aripi. Trei puncte esenţiale de care aveam nevoie ca de aer în economia îndeplinirii obiectivului îndrăzneţ fixat la începutul sezonului, şi anume: clasarea pe un loc de cupă europeană la final. Obiectivul rămâne încă realizabil, mai sunt multe etape până la final şi ne despart doar 6 puncte faţă de ultimul loc care duce în Europa League. Orice se poate întâmpla.
Primele patrujcinci de minute ale jocului au fost dominate de ai noştri, Şepcile Roşii dictând posesia şi având marile ocazii în cont, dar primul gol al partidei le-au aparţinut oaspeţilor, după o fază care l-a avut în prim-plan pe nefericitul Bornescu. Fostul rapidist a comis o chiflă jenantă atunci când a respins un şut în faţă, punându-i astfel mingea ca pe tavă lui Fatai, care nu a mai avut ce face altceva decât să îndeplinească o simplă formalitate şi a împins mingea în poartă (’27). N-a trecut mult timp şi Super-Cojo (n.r. Sebastian Cojocnean) a găsit o breşă în apărarea ploieştenilor şi a înscris cu un şut printre picioarele celuilalt nefericit, Silviu Lung jr. (’35). Tribunele s-au încălzit iar Universitatea continuă să fie în ofensivă.
1 la 1 a fost scorul cu care s-a intrat la cabine şi se pare că Niculescu i-a motivat foarte bine pe băieţi, care au ieşit altă echipă de la vestiare. Rând pe rând, Tony, Cristea şi Grozav hăituiesc apărarea Astrei, dar golurile vin abia după minutul 70.
Tânărul jucător de 21 ani cu o valoare de piaţă de 150 de mii de euro şi împrumutat de la Standard Liege, GICU GROZAV, înscrie un gol antologic – care nici în FIFA pe calculator nu-ţi reuşeşte – dintr-o foarfecă pe spate de mare spectacol (’76) şi duce scorul la 2 la 1. Universitatea s-a dezlănţuit şi continuă să preseze. Cu succes, deoarece a venit şi golul de 3 la 1, care aduce liniştea în sufletele spectatorilor. Un henţ în careu îl face pe Robert Dumitru să arate punctul cu var pentru alb-negri şi cartonaş galben pentru Mihalache – Adrian Cristea înscrie fără emoţii (’84). Sunt trei puncte care o saltă pe Universitatea un loc în clasament – urcăm până pe 7 cu 33 de puncte şi un golaveraj pozitiv – 30 de goluri marcate şi 23 primite – 8 victorii, 9 egaluri şi 5 înfrângeri.
Adevărul e că după seria de insuccese şi semi-insuccese din ultinele meciuri, am luat o gură importantă de oxigen cu victoria asta, dar să nu fim euforici, următorul meci îl vom juca pe 24 martie (20:30) la Chiajna, în compania echipei din localitate – Concordia – care vine după o victorie uriaşă pe Ilie Oană, 3-4 cu Petrolul. Nu ne va fi uşor deloc acolo.
foto: gsp.ro
Simularea Parlamentului European
Dacă îţi place să îţi susţii punctul de vedere, vrei să vezi cum este să iei decizii la nivel înalt, să cunoşti oameni noi şi un oraş nou, locul tău e la “SimPE”!
Simularea Parlamentului European este deschisă tuturor care urmează studii universitare, nivel licenţă şi master, indiferent de universitatea în care studiază sau de specializarea urmată. Societatea Studenţilor Europenişti te invită să să afli mai multe detalii pe www.simularepe.ro şi să iei parte la cele mai interesante dezbateri şi evenimente pregătite special pentru tine!
Perioada de desfăşurare a evenimentului este 02-08 aprilie 2012 în Cluj-Napoca.
Dacă sunt printre voi interesaţi, nu uitaţi că termenul limita este 16 martie 2012! Grabeste-te sa te inscrii!!! Eu zic că ar fi o treabă interesantă şi din care se poate învăţa ceva, anume, cum funcţionează mecanismul parlamentului european.
Dare to experience it!
