Category Archives: Cluj
Lecţia de fotbal a lui Dan Petrescu
Universitatea Cluj s-a întors acasă din a doua bejenie în istorie, acolo unde îi este locul, pe stadionul de pe malul Someşului. Cluj Arena, sau pentru nostalgici, Ion Moina. Eu am mai văzut coregrafii făcute de suporteri, dar cea de ieri m-a surprins plăcut. S-a muncit serios la cea de la peluza 1, dar nu am înţeles mesajul coregrafiei de la tribuna 2 cu cartoanele galbene şi albe. Cred că nu numai eu n-am înţeles-o, mulţi se întrebau în jurul meu ce vrea să însemne. A fost fain momentul când organizatorii s-au gândit să facă un tricolor uman din oameni. S-a întâmplat la peluza 2 unde am stat eu şi cred că s-a văzut frumos pe cameră. Eu am stat în zona albastră, btw. Nu mă mai lungesc cu laudele, cuvintele sunt de prisos, jos pălăria pentru spectacol.
Să vorbim şi de fotbal totuşi. Dan Petrescu nu a ţinut cont că e un meci amical de inaugurare a arenei, un meci de sărbătoare pentru întreaga suflare a şepcilor roşii şi i-a îndemnat pe băieţii lui la victorie, pe care a şi obţinut-o la scor încă (4-0). Oricum aş lua-o, Kuban e echipă tare şi bine pusă la punct, iar asta s-a văzut pe teren. Nu e o greşeală că sunt revelaţia sezonului în Rusia. Le merg pasele foarte bine, relaţiile de joc sunt bine închegate, parcă ar juca de-o viaţă împreună. Chiar nu m-ar mira să-i vedem în Europa League anul viitor, sau de ce nu, în Champions League. Cei mai mulţi sunt de părere că ar fi trebuit s-o lase mai moale în acest meci, alţii cred că a făcut bine că l-a tratat cu seriozitate, că doar fotbalul e fotbal, câştigă cine poate, pierde cine nu poate câştiga, indiferent că e amical sau nu, doar aşa ne vedem nivelul. Adevărul este că Petrescu ne-a predat o adevărată lecţie de fotbal din care putem învăţa multe dacă ştim unde să privim, chiar dacă asta a însemnat să strice fiesta suporterilor şi să înnece în amărăciune o seară perfectă.
Din punctul meu de vedere, al suporterului de serviciu care e familiarizat cu fenomenul sportiv câtuşi de puţin, cred că atitudinea cazacilor de a juca la victorie acest meci este una bună, pentru că în aşa fel scăpăm de zvonurile de genul “i-au lăsat să câştige ca să-şi inaugureze stadionul cu o victorie” sau “n-au tras tare ca să nu le strice sărbătoarea”. Nu, fotbalul se joacă pe goluri şi pe scor, amical sau nu, datoria fotbalistului e să-şi ajute echipa să câştige atunci când intră pe teren. Orice meci trebuie jucat la victorie. Faptul că o echipă nu e capabilă să lege mai mult de două pase şi face greşeli copilăreşti în apărare, nu mai e problema adversarului. Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine bucătăria internă a clubului.
În peluză galeria a fost din nou la înălţime. Coregrafie de excepţie, momente emoţionante cu trecutul, prezentul şi viitorul Universităţii, valuri ca pe marile stadioane şi retragerea de gală a lui Cristi Pojar. Ne-am întors acasă!
Ne vedem la meciul cu Braşovu de duminică, 16 octombrie. Acolo-i examenul serios.
A raportat în direct de la Peluza 2, zona 2G, al vostru suporter înfocat,
Vasile Manu
Mai multe poze aici.
Ziua 2: Cum fu la Grand Opening Cluj Arena?
Frigul, ploaia mocănească şi vremea de toamnă autentică i-au împiedicat pe mulţi oameni să zică pas spectacolului de a doua zi la Grand Opening Cluj Arena, drept urmare prezenţa a fost mult mai mică ca-n prima zi. Am ajuns până la urmă şi eu pe la ora 19 şi mi-am ocupat locul la tribuna a doua, partea de sus, zic într-un final pentru că la un moment dat eram gata, gata să spun şi eu pas, mai ales că răceala începe să-şi arate colţii din ce în ce mai tare. Dar am zis că poate cine ştie dacă o să-i mai prind pe Smokie vreodată pe o scenă aşa că să profit acum şi să le ascult două trei piese, să pot muri împăcat că i-am auzit live. Nu am stat până la finalul show-ului că frigul era prea pătrunzător şi a devenit mult prea insuportabil ca să-i mai fac faţă, deci n-am avut ocazia să ascult live piesa aia celebră cu fata aia despre care nu ştie nici dracu cine-i. Chiar, who the fuck is Alice? :))
Pe Smiley l-am ratat, dar am auzit că nu am pierdut nimic, prestaţia lui n-a fost tocmai peste aşteptări. Brenciu însă şi HB Orchestra au făcut un show. Au cântat piesele unor artişti celebri şi s-au distrat puţin cu publicul. Loredana Groza a încins atmosfera, vorba vine a încins-o, mai mult a plictisit-o. În afara de cea mai celebră piesă a ei, lele îi spune, care a mai stârnit un pic publicul, nu a rupt gura târgului. Mă rog, acum se poate să mă şi înşel, nefiind un om pasionat de muzică nu am cum să judec calitatea pieselor şi a prestaţiei. Mie nu mi-a plăcut, aia e. Părere personală. Au venit într-un final şi Smokie pe scenă, după ce s-au lăsat aşteptaţi îndeajuns de mult încât să stârnească fluierături în tribună. Le-a durat cam mult pregătirile tehnice, nici Scorpions nu s-au pregătit atâta :)) Nu am stat la toată prestaţia Smokie că n-am mai rezistat în curentul ăla de pe stadion. Apropo, pentru cei care n-aţi fost la concert şi dacă veţi vrea în viitorul apropiat să mergeţi pe Cluj Arena la vreo manifestaţie seara, mai ales în perioada asta a anului, îmbrăcaţi-vă serios că nu vă văd bine, bate un curent acolo de nu-i adevărat.
Lăsând glumele la o parte, mi-a plăcut atmosfera. Am văzut oameni de toate vârstele, fericiţi şi încântaţi de ce au văzut pe arenă. E un lucru bun, e încă un pas spre normalitate. Sper că vom vedea aceeşi normalitate şi la meciurile de fotbal.
Mulţumirile de rigoare merg către tovarăşul Dan Olteanu pentru invitaţie.
Nişte poze.
Ziua 1: Cum fu la Grand Opening Cluj Arena?
Ca orice blogger oficial la un eveniment partea cea mai grea e să scrie despre cum a fost la evenimentul respectiv, să rememoreze ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, să trieze pozele, filmele şi să-şi publice impresiile.
Oh, well, oricât de greu mi-ar fi, să începem cu începutul.
După ce ne-am făcut încălzirea la Euphoria Biergarten, unde ne-am adunat toată trupa unii la o bere, alţii cu apă plată, alţii au halit ceva după lungul drum ce l-au făcut pân’ la Cluj, ne-am pornit spre stadion, unde ne aştepta multă lume la porţi. Ca o paranteză aici, nu am fost în Euphoria niciodată, nu-i chiar în drumul meu prin birturile clujene, dar îmi place cum e amenajat şi l-am trecut deja pe lista mea de promovare a turismului local prin alcoolizare :)) Am încheiat paranteza.
Am ajuns la stadion pe la 17 şi ceva, dracu mai ţine minte cât a fost ceasul exact. Ne-am pus la coadă ca tot omul de rând, chit că noi eram bloggeri oficiali şi nah, trebuia să ni se deschidă nişte uşi în faţa noastră, numa’ zic :D Am fost percheziţionaţi la intrare pentru a nu introduce aparate foto profi şi obiecte contondente cu care puteam provoca crime involuntare, ne-au însemnat cu o brăţară roşie şi am pătruns în incinta stadionului în vederea găsirii locului ideal spre a urmări concertul în bună regulă. Am găsit, într-un final, nişte locuri la tribuna a doua, inelul inferior, undeva pe rândul al treilea. Nu am avut cea mai bună vedere, în sensul că nu am avut ocazia să ne cadă o picătură din sudoarea lui Klaus Meine & Co. şi să nu mai trebuiască să ne spălăm doi ani de acum înainte, dar a fost ok, i-am văzut, asta-i important.
Ca un om care nu e pasionat de muzică, acesta a fost primul meu concert live văzut vreodată. Am văzut nişte dinozauri care ştiu să facă show, dinozaurii rock & roll-ului – Scorpions. Chiar dacă nu mai sunt la prima tinereţe oamenii ăştia, încă mai au ceva-ul acela specific cu care pot să electrizeze publicul şi să facă atmosferă. Acum că i-am văzut în acţiune pot dormi liniştit, am ce să le povestesc nepoţilor la gura sobei de Crăciun peste câţiva ani.
Cu ce am rămas după concert? Probabil cu o răceală de toată frumuseţea care începe să-şi arate colţii, cu o durere de gât (a cântat Voltaj în deschiderea Scorpions totuşi, trupa mea preferată la care îi ştiu aproape toată discografia. Se înţelege de ce am gâtul răguşit, nu?). Cuburi de gheaţă am ieşit din arenă, la propriu, în condiţiile în care eu eram îmbrăcat destul de bine, mi-am luat măsuri de precauţie că am ştiut ce mă aşteaptă, dar tot n-a fost de ajuns.
Am rămas cu un gust amar după huiduielile pe care le-a încasat Alin Tişe când a urcat pe scenă să zică două vorbe. Chiar nu-şi aveau rostul, şi mai ales către un om fără de care nu ne-am fi putut bucura de minunăţia asta de stadion şi de şansa de ai vedea pe Scorpions la Cluj. Eu am continuat să-l aplaud chiar şi când toată lumea-l huiduia. Atât.
În rest, lume foarte multă, semn că încă nu e totul pierdut în ţara asta şi oamenii mai ascultă şi muzică bună, organizatorii zic că au fost peste 40 de mii de suflete pe Cluj Arena în prima zi, iar eu zic să-i credem pe cuvânt că ei ştiu mai bine.
Au mai prestat pe lângă Voltaj şi Scorpions, Grigore Leşe împreună cu Grupul IZA, trupa Senzor, Semnal M şi Pacifica. Şi gazda evenimentului a fost clujeanul nostru, Constantin Trofin.
Singurul meu regret îi că n-am câştigat un abonament pe viaţă pe Cluj Arena, că tare bun mai era. Sau hai, m-aş fi mulţumit şi cu ăla pe cinci ani :))
Să vedem ce ne rezervă ziua a doua de concerte, care din păcate nu se anunţă prea ok dpdv meteorologic. Deci hai la Cluj Arena…
Restul bloggerilor oficiali care au scris despre Grand Opening Cluj Arena sunt: Robintel, KooKool, Jteph, Ioan Ivaşcu. L-am cunoscut oficial şi pe Zolty, iar mulţumirile pentru invitaţie merg la Dan Olteanu.
În continuare, câteva imagini despre cum a arătat Cluj Arena în prima zi de concert, ce a ieşit mai ok cu săpuniera mea. Filmările nu le pun că nu au ieşit aşa cum am vrut, le las doar pentru amintirea mea.
Cluj Arena, mândria locală realizată pentru comunitate
Cluj Arena este o confirmare a faptului că în Cluj se mai realizează ceva şi pentru comunitate nu doar pentru interesele unora sau altora. La fel cum Universitatea este echipa oraşului, la fel şi arena municipală este stadionul oamenilor, al celor care iubesc sportul mai mult sau mai puţin.
Este un monument de mândrie locală, care nu ar fi fost dus la bun sfârşit fără ambiţia lui Alin Tişe şi influenţa lui Emil Boc acolo la Bucureşti, cărora trebuie să le mulţumim din suflet că ne-au redat bucuria şi încrederea în autorităţile locale că atunci când se vrea, se poate face ceva măreţ.
Am rămas mai mult decât impresionat de cum arată, nu am cuvinte să descriu ce am simţit când am păşit în arenă aseară, la inaugurarea oficială, sunt prea multe de spus. Focurile de artificii au fost magistrale, s-au ridicat la nivelul arenei de 36 de milioane de euro, iar fiecare detaliu a fost atent pregătit. Drumul de acces se face în condiţii decente, spaţii largi pe aleile din jurul arenei, multe intrări care favorizează accesul facil şi în condiţii civilizate în şi din stadion, spaţii verzi, sonorizare foarte bună şi scaune foarte confortabile, sunt doar câteva din concluziile pe care le-am tras.
Chiar dacă la începutul lucrărilor eram ferm convins că arena va fi finalizată la timp, luptându-mă cu scepticii şi gurile rele care ziceau că nu se va face nimic, că se vor abandona lucrările la mijloc, că stadionul va rămâne o adunătura de moloz, aveam şi eu micile mele îndoieli legate de finalizarea lucrărilor, dar mă bucur că au fost doar îndoieli şi le-au dat peste nas scepticilor care strigau sus şi tare că nu face nimeni un stadion în 2 ani în România. Tare aş vrea să le fi văzut faţa acelor sceptici la inaugurare, probabil au uitat că erau convinşi că stadionul nu se va face, iar acum sunt super încântaţi de el.
Când am luat loc pe un scaun undeva pe inelul superior dinspre Someş, ultimul rând, şi mă uitam la arenă, aproape că nu-mi venea să cred unde mă aflu. Aveam impresia că trăiesc un vis frumos din care nu mai vroiam să mă trezesc. Un vis devenit realitate.
Un detaliu important care contează este că pe parcursul celor doi ani de lucrări intense, au participat la proiect doar firme româneşti: ACI Cluj, Con-A, Grup 4 Instalatii, Transilvania Constructii, DAS, Disco-Ţigănaş şi Bogart, lucru ce nu poate decât să ne bucure.
Pe 8-9 octombrie la concerte, iar pe 11 octombrie la meciul inaugural împotriva trupei lui Dan Petrescu şi Cristi Pojar, Kuban Krasnodar, vom fi pe arenă, bucurându-ne de spectacol într-un adevărat templu, iar pe 15 octombrie ne vedem la primul meci oficial, cu Braşovul în etapa 10. Dacă nu ţi-ai luat încă bilet la Grand Opening o poţi face online, pe hailaclujarena.ro, unde vezi toate detaliile de organizare.
Mi-am anunţat deja intenţia de a ocupa unul din posturile de blogger oficial Cluj Arena, pe care maestrul Dan Olteanu le dă pe blog, iar motive sunt destule. Cred că sunt destul de implicat în blogosfera sportivă cu sportcaffe.ro ca să nu mai am nevoie să dau alte detalii :D. Plus cei 1200 de urmăritori pe twitter, 400+ de prieteni pe facebook, iar blogul acesta care este printre cele mai citite din Cluj, evaluat undeva pe la 100-200 unici pe zi. Toate astea cred că mă califică pentru a fi blogger oficial pe Cluj Arena, dar acest lucru nu decid eu, ci juriul, aşa că să nu ne pripim.
Înainte să închei vă las cu câteva imagini surprinse aseară la inaugurare.
Ai nevoie de ceva adrenalină ca să faci Clujul pe biclă
Îți trebuie nervi tari, adrenalină și rezistență la efort fizic să faci Clujul pe două roți. Am bătut ieri împreună cu o mână de oameni din online-ul local străzile orașului pe bicicletele rematurile galbene de la “I love Velo“, cu chinezu pe post de conducător de oaste :)) Ieşirea asta a noastră a făcut parte din programul Orasul pe bicicleta, un proiect marca Raiffeisen Comunitati.
Orice inițiativă de acest gen e lăudabilă, iar cei care le fac merită toată stima, dar organizarea de la acest eveniment a lăsat mult de dorit, în sensul că au fost ceva neînțelegeri între poliție și primărie, biciclete au fost puţine, doar 55 au ieşit la numărătoare, iar doritori care să participe au fost mai mulţi, plus că nu s-a început deloc la ora 14 după cum se anunţase iniţial. Eu am ajuns acolo pe la 13:30 şi nu am mai găsit nicio bicicletă, dar n-am pierdut nimic, turul n-a ieşit aşa cum se aşteptau organizatorii. Poliția a avut un traseu, primăria altul și s-a făcut un talmeș balmeș din care n-a înțeles nimeni nimic. S-a vrut un tur organizat și a ieșit un tur haotic, de 10 minute, în care fiecare a luat-o cum l-a tăiat capul prin centru, dar să trecem peste asta că iar o să-mi zică cineva că văd doar chestiile negative.
Nu e prima dată când folosesc bicicleta prin centru, dar de fiecare dată realizez că nu e deloc ușor să te dai pe două roţi prin oraş, e chiar e foarte greu. Pe stradă e criminal de-a dreptul, trafic infernal, aglomeraţie, claxoane peste claxoane şi nu poţi să pedalezi liniştit şi relaxat pentru că trebuie să stai tot timpul în priză ca nu cumva să te agațe vreunul cu oglinda sau să te împingă într-un șant cu tot cu biclă. Pistele de bicicletă le numeri pe degetele de la o mană în Cluj, că deh, încurajăm mersul pe două roți fără infrastructura necesară. Ca la noi la nimeni!
Mi-a fost poftă de o ieşire cu bitza şi mă bucur că am avut parte de ea şi, dacă vremea ţine cu mine, mai facem din astea, face bine la sănătate şi la siluetă :). Dacă ne uităm în calendar şi la vremea de afară, n-ai zice că suntem în a doua lună de toamnă imediat şi vara nu se lasă dusă. Am transpirat ceva ieri la pedalare, dar ne-am răcorit la berea de după de la Fabrica de bere Ursus (apropo, fain de tot au amenajat locul, merită să treceţi pe acolo). Cât despre anotimpul în care ne aflăm, a dracului încălzirea asta globală :D
