Archive for the ‘Offline’ Category

Zilele culturii maghiare la Cluj

Zilele astea, frumosul nostru oraş e luat cu asalt de unguraşi şi alte naţii la zilele culturii maghiare. Au şi ungurii o zi a lor în care pot zburda în voie prin oraş – glumesc, evident :-) Am trecut şi io pe acolo şi m-am enervat la culme. Nu vreau să fiu răutăcios, dar de ce nu există tăbliţe şi cu explicaţii în limba română la un asemenea eveniment care se ţine pe pământ străin totuşi, pentru că eu n-am văzut niciuna, sau poate mi-a scăpat. Dar de ce? Nu mi se pare normal. Atâta bun simţ n-au avut ungurii ăştia să pună explicaţii şi în limba ţării care le găzduiesc evenimentul storcător de bani publici. Ruşine primăriei! Ruşine organizatorilor! Măcar atâta de ar fi făcut, fiindcă primăria nu era deloc obligată să accepte nici un fel de manifestări de genul acesta în centrul oraşului, încurcând circulaţia, care nu e dintre cele mai perfecte.

Dincolo de faptul că m-am înţeles şi nu prea cu o vânzătoare unguroaică de acolo când am vrut să-mi iau ceva, oriunde mă uitam vedeam afişe şi anunţuri în ungureşte. Apoi stai, vere, dar unde suntem? Ce facem aici, ne jucăm de-a ‘ghiceşte ce scrie’ în ţara noastră? Mi se pare de-a dreptul sinistru să nu înţeleg ce scrie pe afişe în ţara mea. Nu zicea nimeni să nu fie scris în maghiară, dar OBLIGATORIU trebuia scris şi în ROMÂNĂ. Aşa era normal şi de bun simţ, că nu toată lumea ştie ungureşte, nu?

Şi încă o bilă neagră pentru primărie: De ce nu există evenimente ca “Zilele culturii române” şi “Zilele oraşului Cluj-Napoca”, într-un municipiu care se vrea a fi capitală culturală europeană peste câţiva ani? Ştiu că întrebarea asta a mai fost pusă şi de alţii înaintea mea, dar de ce nu ia nimeni atitudine. Mă refer la dom’ primar şi consilierii locali puşi acolo să reprezinte interesele cetăţeanului clujean.

Să-mi fie cu iertare dacă era ceva tradus în româneşte pe acolo şi nu am văzut eu cât timp m-am învârtit pe acolo, poate mi-a scăpat. Se prea poate fiindcă n-am zăbovit decât vreo o jumătate de oră pe acolo. Dar oricum bila neagră pentru primărie nu mi-o retrag.

Birturile cu care am crescut

Dacă unii au crescut cu cărţi, alţii mai norocoşi au crescut cu birturi. Reţineţi, cu birturi, nu prin, da? Le denumesc astfel pentru că cluburi nu sunt, restaurante nici aşa, au o terasă în care mai ardem şi noi câte o bere din când în când, după un fotbal. În Grigorescu, cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă e foarte populat de astfel de “instituţii de cultură a berii”, poate nu chiar la fel ca celebra stradă Piezişă, dar e pe aproape. Să începem aşadar topul nostru.

1. Acvariul de la capăt. În ăsta mărturisesc că n-am intrat niciodată. Nici nu am cum fiindcă e veşnic plin, de dimineaţa până seara, de oameni ai munci veniţi să-şi ungă instalaţia cu un păhărel de jepeu. Mirosul care vine de acolo se simte în toată staţia de autobuz, că se află fix în staţie, te îmbeţi numai de la miros dacă stai 2 minute prin apropiere. L-am denumit acvariu pentru că seamănă exact ca un acvariu, şi la forma dreptunghiulară a clădirii şi la ce se găseşte înăuntru. Geamuri prin care nu vezi nimic, mese din alea la care trebuie să stai în picioare, un televizor micuţ pe care rulează digisport, o barmaniţă sictirită de mediul în care trebuie să lucreze. În acvariu toţi se cunosc între ei, la fel ca peştii. Se adună câte 4 în jurul unei mese şi depanează amintiri de pe vremea când lucrau ei la Metalul Roşu sau CUG. Toţi îs pensionari, din categoria foştilor frumoşi şi nebuni ai marelui oraş.

2. La unguri. Ăsta îi printre blocuri, în spatele blocului unde-i frizeria aia de pe malul Someşului, pentru cunoscători. Îi cel mai vechi birt din împrejurimi, datează de prin anii 90 şi încă rezistă. L-am văzut închis în ultima vreme, dar nu ştiu de ce, probabil că-l renovează. Cât sânge de ungur a curs în birtul ăsta nu-ţi poţi imagina. I se zice ‘La unguri’ pentru că clientela sa este preponderent de origine maghiară şi dacă vine un român mai iute de mânie instant se împart în două cete. Zboară sticlele, paharele, scaunele, mesele de zici că eşti în Star Trek. Nici aici n-am intrat şi nu voi intra vreodată aici.

3. La cabană. De “La unguri”, următoarea curte. Un cuplu, soţ-soţie, de 40+ ani şi-au deschis un mic bar cu teresă, foarte decent, cu acvariu cu peşti, din ăia reali, nu din ce am prezentat la prima categorie.

4. La nuc. Ăsta îi un birt în adevăratul sens al cuvântului. Nici nu intri bine în curte şi te loveşte un puternic miros de tărie şi bere, mai ceva ca acvariul de la capăt. Denumirea birtului despre care vorbim vine de la nucul bătrân care face umbră la poartă şi după care se ghidează toată lumea. Poţi lejer să-ţi dai o întâlnire de afaceri la nuc pentru că invitaţii nu au cum să-l rateze. Să nu fie numai întâlnire romantică, La Nuc nu e tocmai un mediu propice pentru a te întâlni cu iubita, mai ales cu atâţia “cavaleri ai rachiului” prin preajmă.

5. Cuba Cafe. Ăsta se încearcă să fie un mic Bamboo de provincie, construit acu’ vreo 2 ani. Terasă afară, canapele de piele înăuntru. Locaţie: la 20 de metri în spatele blocului meu, pe Ciortea. Nu prea intru aici de obicei, din simplul motiv că nu-mi place să beau aproape de casă, n-are niciun farmec. Altfel e când eşti pe Piezişă, acolo unde vine toată spuma studenţiei, crema din căminele de fete din Haşdeu. De aici am văzut Dinamo – Rapid de săptămâna trecută. Foarte fain locul şi preţuri bunicele, pentru toate buzunarele, zic.

No, cam astea sunt birturile cu care am crescut, unele mai vechi, altele mai noi. Birturi de cartier, de provincie, în care băutul pe datorie se poartă.

Topul nu include pizzeria Mamma Mia, restaurantul Hidalgo, Vila Europa. Astea fac parte din categoria locaţiilor mai selecte unde nu merge oricine.

Gore la Klub TV

Gore religiosu’, fost interlop clujean, mare mahăr prin Clujul anilor 90 şi individul care a stat la Gherla vreo câţiva ani, are emisiune la Klub TV, numită “Subiecte scandaloase cu Gore”.
(more…)

“Biblioteca Vie”, un eveniment care nu trebuie ratat

Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca (CVCN) organizează mâine în Piaţa Muzeului începând cu ora 16:00 şi terminând cu ora 20:00 “Biblioteca Vie”, care funcţionează ca o bibliotecă obişnuită, doar că nu împrumuţi cărţi ci oameni. Oameni cu poveşti, oameni cu care vei putea purta un dialog de cca 30 de minute.

Cum e viata unui imigrant din Moldova sosit in Romania? De ce si-a lasat in urma tara, ce sperante are, ce asteptari? Cum isi percepe semenii un nevazator, cum e pentru el zi de zi lumea care incepe la capatul bastonului alb? Dar pentru un jandarm, cum e viata in uniforma, cum e sa se expuna mereu pericolelor? Cum e sa fii maghiar in Romania? Dar protestant? Toate aceste personaje, dar si altele, care nu joaca decat rolul vietii lor cotidiene, vor fi pentru cateva ore „Carti Vii” intr-o „Biblioteca Vie” care va sta joi, intre orele 16:00 20:00, la dispozitia clujenilor, in Piata Muzeului.

Evenimentul „Biblioteca Vie” este organizat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca cu scopul de a atrage atentia asupra diversitatii umane. „Diferentele dintre oameni nu sunt valorificate intotdeauna ca fiind resurse, ci, din contra, aceste diferente duc deseori la etichetare, crearea sau intarirea prejudecatilor, care in cele din urma duc la discriminare, suspiciune si excludere. De aceea credem ca valorificarea diferentelor dintre oameni poate sa aduca o schimbare pozitiva in randul acestora”, a afirmat Nicoleta Racolta, directorul CVCN.

“Biblioteca Vie” face parte din proiectul “Învaţă de la TV (Tineri Voluntari)!”, un proiect care se derulează în Cluj de CVCN şi are ca prim scop promovarea voluntariatului în comunitatea clujeană. Evenimentul este susţinut de Uninea Europeană prin programul “Tineri în acţiune”.

Acestea fiind spuse, vă invit să luaţi parte la o treabă faină care este şi unică în Cluj şi poate că şi în România. :-)

Să ne aşteptăm să se mai rupă bucăţi din clădirile vechi

Vai, tulai Doamne, s-a rupt o bucată dintr-o clădire veche din Cluj. Drama, putea să omoare pe cineva! Ei, uite că n-a omorât pe nimeni, doar o maşină a fost avariată de care o să se ocupe asigurarea. Mare lucru. Da, ştiu, putea să moară cineva din cauza asta, dar n-a murit. Să nu dramatizăm. Nu credeţi că ar trebui luate măsuri pe tema asta, înainte să îi pice cuiva o bucată de beton istorică în cap şi să-l lase lat. A, dar nu se poate, că e monument istoric şi legea nu permite nimănui să se atingă de astfel de clădiri. Nici măcar un strat de vopsea n-ai voie să dai peste că plăteşti o amendă cu câteva zerouri în coadă.

În orice ţară civilizată toate clădirile istorice sunt amenajate frumos şi nu se lasă să se degradeze. Cum cade un pic de tencuială de pe o clădire la ei deja se renovează toată clădirea. Şi nu are nimeni treabă cu forma clădirii, ei au grijă să nu modifice estetica ei. La noi nu, noi le lăsăm în plata Domnului pentru că legea nu permite oamenilor să se atingă de ele. Lasă că are mama natură grijă de ele. Clădirile de pe Iuliu Maniu, Memorandumului, Regele Ferdinand, de lângă Camera de Comerţ, să ştiţi că nu o să se repare singure. Dacă legea aia care nu dă dreptul oamenilor să intervină până se mai poate să reabiliteze clădirea, o să se ducă dracului toată istoria.

Bine că vrem să devenim capitală culturală europeană.

Seara de jocuri în Funky Bar

Ah, ce tare. Marti de la ora 20:00 ne jucăm în Funky Bar (str. Piezişă nr. 21) diverse jocuri de societate. Eu m-am băgat la poker clar, fără discuţii. Acolo mă simt stăpân pe mine. Cu tablele şi rummy-ul nu le am, la şah m-au umilit bătrânii de n-am ştiut de mine, ştiu juca da’ nu foarte bine, la poker îs aproape star, deci să sperăm că n-o să ies din prima :).

Dacă vrei să vii lasă un comentariu AICI. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine. Apropo, se dă popcorn gratis.

Care aveţi cont de twitter, urmăriţi hashtagul #jocuricluj.

Cea mai artistică poză în care am fost surprins vreodată

S-a întâmplat la #fotbalcluj, acolo unde după două meciuri tot dau goluri, şi nu-s în propria poartă aşa cum speraţi unii (ce vreţi mă, scrie Bănel pe fruntea mea?). Păcat că echipa pierde.

N-am observat, au roit la ora meciului muştele cumva prin jurul terenului? Ca să excludem din start varianta că am dat după muşte.

În poza de mai jos, cea mai artististică în care am fost surprins vreodată, fără să vreau, mă aflu în plin exerciţiu al funcţiunii, agitându-mă pe un teren incredibil de mare pentru un om atât de mic (asta e metaforă, evident). Nu mai reţin faza în care am fost surprins de paparazzi de pe margine :), deci nu pot să vă zic cu exactitate dacă am atins io mingea sau a suflat-o vântul (că bătea vântul la ora meciului), important e că a plecat de lângă mine. E posibil s-o fi atins, judecând după câteva aspecte ale acestei poze. Mimica feţei denotă o puternică uşurare, uşurare că am scăpat de minge şi n-a ajuns-o şacalul din spate :). Braţul care fură startul şi o ia mai repede decât corpul înseamnă că a existat un elan pe care l-am luat când, surprinzător, am lovit mingea. Piciorul ridicat nu e pentru că m-aş da drept struţ şi nici nu încerc să-mi marchez teritoriul în vreun fel, ci pur şi simplu pentru că mingea a fost lovită cu brutalitate de respectivul picior. De unde rezultă că nu m-am agitat ca peştele pe uscat.

Ciulea a jucat pe terenul adversarului a doua zi după meci şi a scris pe blogul fitzuicii. Te aliezi cu duşmanul, meştere? Crezi că noi nu o să câştigăm un meci într-o zi cu soare? Încerci să-ţi câştigi un loc de titular în dream-team-ul lor? Ce dacă am pierdut 9-6, 10-8 şi am făcut un 5-5, o să răsară soarele şi pe strada noastră. Răbdare. :)) Nici România nu o duce prea bine la fotbal, da’ asta nu ne opreşte să credem că o să câştigăm măcar un trofeu european cândva.

Creditul merge la cine a făcut poza. Nu ştiu cine că io eram prea concentrat la joc, după cum se vede.