Category Archives: Fotbalistice
Suferinţa fotbalului românesc şi realegerea lui Mircea Sandu
Fotbalul românesc continuă să se afunde în suferinţă, iar realegerea lui Mircea Sandu în fruntea federaţiei române de fotbal anunţă în continuare degradarea fotbalului nostru. 192 de oameni au votat pentru Mircea Sandu, în timp ce pentru Constantin Iacov au votat 67 de oameni. Eu aş zice că acei 67 au votat împotriva Naşului, nu pentru Iacov. Cu tot respectul pentru planul lui Iacov, dar e greu să învingi corupţia şi mafia, mai ales în România. Cei care au votat împotrivă nu au curajul să iasă în faţă şi să-şi strige doleanţele, de teama unor repercusiuni care s-ar abate peste echipa lor în caz că nu iasă cine trebuie, aşa că preferă să voteze anti şi să tacă.
Susţin cu tărie ceea ce zice Iacov: fotbalul românesc e în colaps. Punct. Ăsta e adevărul, şi o ştim cu toţii, de la ultimul suporter al echipei FC Scuipă-n Dunăre din liga a IV-a şi până la liderul de galerie al lui Dinamo, Steaua sau Rapid. Dar noi n-avem ce face, noi n-avem nicio putere în FRF şi nici drept de vot, aşa că înghiţim toate gogoşile care ni se vâră pe gât.
Ascultam declaraţia lui Sandu de după alegeri şi mă minunam cât de multă nesimţire poate găzdui omul ăsta în el. Zicea la un moment dat, “Iacov a recurs la nişte minciuni electorale pentru a obţine alea 67 de voturi”, sau ceva în genul. Băi, mafiotule, coruptule, tu de 20 ani minţi în continuu, de 20 de ani promiţi că fotbalul românesc va arăta mai bine şi vom scăpa de corupţie. Dar uiţi un lucru, tu eşti buba cea mai mare, tu eşti cancerul principal. Omul ăsta se ascunde sub masca UEFA. O tot dă la înaintare cu: sunt membru în forul european, am pus o vorbă bună la Platini despre România, am adus o finala de cupă europeană în România. Hai mă, serios. Astea le putea face oricine avea în spate federaţia română de fotbal timp de 20 de ani. Nu e mare şmecherie să mergi la Uefa şi să zici: Bună, sunt X şi sunt preşedintele FRF din România. Şi apoi să continue cu: “Credeţi că am putea găzdui şi noi o finală de cupă europeană, ţara noastră? – Păi da, aveţi stadion? – Păi nu, dar facem. – Când faceţi mai discutăm!”. Şi lucrările la noul stadion naţional au început şi avansează cu viteza melcului turbat. Dar el are influenţă la UEFA, nene.
Mă surprinde totuşi câţi oameni mai cred încă în acest Mircea Sandu, 192 e o cifră destul de mare pentru câţi inşi s-au declarat anti-sandu de-a lungul ultimilor ani. Oare ce le-o fi promis în schimb celor care l-au votat, cu ce i-o fi amăgit? Bag mână în foc că din ăia 192, vreo 50 au fost din ligile inferioare, de la echipe mici, amăgiţi cu ajutorul financiar, ca-n fiecare an, de 20 de ani încoace.
Frumos, un om bolnav va conduce o federaţie în următorii 4 ani. Numai în România se poate întâmpla aşa ceva.
Prostia si orgoliul
Cînd prostia și orgoliul își dau mîna rezultă un lucru pe care un om normal s-ar putea să-l regrete mai tîrziu. Nu și Dan Petrescu, antrenorul momentul, arhitectul din spatele succesului Unirii Urziceni, așa cum îl citează presa străină. Am asistat săptămîna aceasta la primul clinci dintre patron și antrenor la Unirea Urziceni, dacă nu mă înșel, cred că e primul de cînd fotbalul din Urziceni a prins aripi cu Petrescu pe bancă. Nu avem de unde ști ce s-a petrecut între patronul-model Dumitru Bucșaru și antrenorul-anului care i-a băgat 14 milioane de euro în buzunar – Dan Petrescu, dar un lucru e cert, orgoliul lui Dan Petrescu e prea mare pentru a sta la negocieri mărunte. Iar după cum îl văd eu pe Dan Petrescu, nu cred că a fost o banală ceartă cu patronul, specifică fotbalului romîneasc. Poți să bagi tu toți banii pe care îi ai în echipa aia, lui Dan Petrescu nu poți să-i impui ceva în tactica echipei, să-i ceri să bage jucătorul tău preferat sau, Doamne ferește, să aduci vreun jucător fără știrea lui. Dacă nu-l lași să-și facă treaba pentru care îl plătești atunci îți găsești mătăluță alt antrenor pe care-l poți manevra cum vrei din lojă. Faza e că domnul Bucșaru nu s-a băgat niciodată la echipă peste Dan Petrescu, dar tot a simțit pe pielea lui cum e să-ți pierzi antrenorul care te-a adus în centrul atenției. De ce i-a fost frică n-a scăpat, dacă pot să-i spun așa…
Prostia lui a fost că a plecat într-un moment în care echipa avea cea mai mare nevoie de el. Vine meciul cu Liverpool și nu prea văd bine Urziceniul fără regizorul Petrescu pe bancă, iar în campionat este lider, la egalitate de puncte cu CFR Cluj.
Să vedem acum care echipă va cunoaște succesul sub bagheta lui Dan Petrescu.
Verigi lipsa
Prudenta si concentrarea sunt atuurile cu care Unirea Urziceni ar fi trebuit sa galopeze spre optimile ligii campionilor, dar care, din pacate, au lipsit aseara, cu Stuttgart, scor 3-1. Optimile celei mai galonate competitii europene, Liga Campionilor? Suna S.F. pentru o echipa romaneasca, dar Unirea a avut sansa de a ajunge acolo. La ora meciului aveau stranse 8 puncte in clasament! Pentru unele dintre echipele romanesti, 8 puncte in grupele Champions League sunt o utopie, pentru Unirea a fost rodul muncii unui sezon intreg jucat la perfectiune, cu sufletul. A fost prea frumos ca sa fie adevarat!
Daca ar fi fost mai prudenti in aparare si ar fi tratat meciul cu mai multa concentrare, poate ca n-am fi vazut un neverosimil 3-0 in minutul 10 pentru nemti, lucru care i-a demoralizat total pe ai nostrii. E pacat ca au iesit la joc abia cand s-au vazut condusi la scor de neprezentare. Unirea a fost luata prin surprindere, anesteziata de jocul nemtilor din startul meciului. S-a simtit mult lipsa lui Galamaz din aparare, iar socul schimbarii antrenorului la Stuttgart s-a facut simtit, din pacate pentru noi.
Trecand peste faza comica din timpul meciului, cand portarul lor “s-a usurat” la propriu dupa un panou publicitar din spatele portii, ne bucuram ca vom auzi de Unirea in Europa in continuare, dar era mai bine daca asta se intampla in optimile ligii campionilor.
Mutu, il Fenomeno cand vrea el
Pe Adi Mutu il stim cu totii, nu mai are nevoie de prezentare. E fotbalistul acela fabulos care a tinut o vreme nationala Romaniei in spate, subliniez o vreme! Nu ca inca n-ar putea sa o tina, doar ca, in ultima perioada, evolutiile sale pentru Romania lasa de dorit, mult de dorit. Contrar asteptarilor, Mutu face meciuri memorabile la echipa sa de club, Fiorentina, acolo unde a si marcat in ambele meciuri din Liga Campionilor contra celor de la Debrecen si a fost mai mereu in centrul fazelor, cu pase de gol, driblinguri, zvacniri.
Pentru noi, cei care suntem cu ochii pe fotbal, nu cred ca evolutiile sale de la Fiorentina comparativ cu cele de la nationala trebuie sa ne mire. De la Fiorentina are mult mai mari sanse sa prinda un bilet dus la o echipa de top, acum pe final de cariera, pe cand de la Nationala are putine sanse sa fie remarcat. O are pe Consuelo si doi copii de intretinut, si 17 milioane de euro datorie catre Chelsea, saracul! Chiar daca nationala e o parghie buna pentru multi jucatori care intra in vizorul multor echipe din afara, nu e cazul lui Mutu. Pentru Adi capitolul acesta a trecut. S-a remarcat la nationala, a devenit cunoscut sub tricolor, a facut meciuri memorabile, a marcat goluri importante care l-au adus in vizorul multor echipe. Nationala i-a dat lui Mutu cam tot ce are, el insa nu stie de intoarcerea favorului.
La nationala juca cu o indolenta incredibila, pe cand la Fiorentina rupe normele si e acel “man of the match” care ne-a lipsit pe Maracana, in meciul acela de trista amintire de care nu vrem sa ne aducem aminte. Mutu a redevenit din nou Il Fenomeno pe terenul de joc si in presa, dar e un Il Fenomeno cand vrea el.
Noi inca avem nevoie de Mutu pentru ca, nu exista inca alt jucator demn de numarul 10 decat el.
Borcea, Turcule, Badea, cu rebuturile din echipa ce facem?
Dinamo – Gloria Bistriţa 1-1. Meciul ăsta ce vă spune, în afara de faza aia cu arbitrajul? Borcea, Turcule,Badea?? Vă daţi mari dinamovişti pe la televizor, dar de echipă când o să aveţi grijă?
S-au mai pierdut 2 puncte din cauza rebuturilor care îmbracă tricoul alb-roşu şi indolenţa acestora. Asta ce vă spune?Până să fie egalaţi de Gloria (68′), pseudo-vedetele voastre au plimbat mingea de-a latul terenului, la propriu. Dacă nu era Andrei Cristea pe teren, probabil că am fi asistat la o altă înfrângere marca Dinamo, cum ne-au obişnuit. Şi atunci poate că nu ar mai fi fost nevoie de polemici stupide pe tema arbitrajului, golul dinprima repriză n-ar fi existat şi nici faultul în careu din finalul meciului, neacordat desigur. În afară de faultul acela, care, să fim serioşi, a fost penalty clar, n-am mai văzut alte greşeli de arbitraj. Ar fi fost o înfrângere atât de frumoasă, încât nici nu s-ar fi observat detaliile.
Oare sunt singurul dinamovist realist care crede că Dinamo nu are niciun viitor în momentul de faţă, nu mai sperie pe nimeni şi, ce-i mai trist, nu mai reprezintă nimic în fotbal. Decât o ceată de beţivi şi cluberi care joacă doar cu gândul la euroi. L-au dat afară pe Bonetti exact atunci când echipa începea să se închege. Cât a fost el de anonim şi fără un cv impresionant, dar ce rezultate a scos cu Dinamo, n-a fost bun… L-au pus pe Ion Marin, de umplutură, până apare un antrenor mai de doamne-ajută – n-a stat nici Săpăligă prea mult că şi-a dat rapid seama că oricum îl vor demite când vor găsi un antrenor care să fie pe placul lor, aşa că a demisionat de bună voie şi nesilit de nimeni ca să-i scutească de o grijă în plus. A venit un alt antrenor măreţ, Ţălnar, supervizat de inconfundabilul Cornel Dinu. Deci antrenor e Dinu, că mă-ndoiesc că Ţânţarul va ieşi din cuvântul Procurorului.
Între timp, Dinamo pierde puncte şi se îndepărtează tot mai tare de podium. De ce? Pentru că la echipă joacă tot aceleaşi rebuturi plătite cu sute de mii de euro care au pierdut titlul anul trecut şi care continuă, cu nesimţire, să fie mai mult în centrul atenţiei în ziarele de scandal decâţ prezenţi pe terenul de joc. Cât de gros trebuie să le fie obrazul, Cristoase?Goian, Boştină, Ze Kalanga, Torje şi restul cafeniilor din lot, cine pana mea sunt ăştia? Ăştia reprezintă spiritul lui Dinamo. N-ai cu cine, mă, nişte expiraţi…
