Pentru cei mai neinformaţi, azi noapte a avut loc decernarea premiilor Oscar 2010. Fiindcă n-am avut cum să mă trezesc la ora 4 dimineaţa ca să văd live evenimentul (deşi mi-aş fi dorit). N-am putut şi nici n-aş fi avut cum, abia pot să mă trezesc la 7 dimineaţa darămite la 4, dar cum alţii au făcut acest sacrificiu am să spicuiec de pe primul blog care mi-a intrat pe retină: Cartim. Şi ca să nu o mai lungim cu vorbăria, iată şi câştigătorii:
Cel mai bun film: “The Hurt Locker”
Cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow – “The Hurt Locker”
Cel mai bun actor: Jeff Bridges – “Crazy Heart”
Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz – “Inglourious Basterds”
Cea mai bună actriţă: Sandra Bullock – “The Blind Side”
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mo’Nique – “Precious”
Cel mai bun film de animaţie: “Up” – Pete Docter
Cel mai bun film străin: “El Secreto de Sus Ojos” – Argentina
Cel mai bun documentar (scurtmetraj): “The Cove”
Cel mai bun mixaj de sunet: “The Hurt Locker”
Cel mai bun scenariu adaptat: Geoffrey Fletcher – “Precious” (Based on the Novel Push by Sapphire
Cea mai bună coloană sonoră: “Up”
Cele mai bune costume: “The Young Victoria”
Cea mai bună scenografie: “Avatar”
Cel mai bun scurtmetraj: “The New Tenants”
Cel mai bun montaj de sunet: “The Hurt Locker”
Cel mai bun scenariu original: Mark Boal – “The Hurt Locker”
Cele mai bune efecte vizuale: “Avatar”
Cel mai bun cântec original: “Crazy Hearts”
Cel mai bun film de animaţie (scurtmetraj): “Logorama”
Cel mai bun machiaj: “Star Trek”
Cea mai bună realizare cinematografică: “Avatar”
Comentarii şi păreri după ce vedem filmele. Ca să nu vorbim în necunoştinţă de cauză, nu de alta.
Nu credeam că am să zic vreodată aşa ceva, dar un film m-a făcut să tremur. De frică. Paranormal Activity se numeşte el. Şi v-o spune un om care se uită numai la filme horror, un om pentru care filmele horror fac parte din rutina săptămânală. Paranormal Activity e fabulos pentru un film realizat cu doar 11.000$ şi filmat cu o singură cameră. Şi ştiţi de ce e fabulos, pentru că e cât se poate de natural. Nu sânge, nu morţi, nu clişee ieftine, fără decoruri bombastice şi efectele speciale ultrasofisticate, totul e cât se poate de natural. Chiar nu-mi vine să cred că un film m-a făcut să transpir, n-am mai simţit în viaţa mea de amator de filme de acest gen un astfel de suspans. Este un film dat naibii. Un film care l-a făcut până şi pe Steven Spielberg să tremure şi să facă o pauză la jumătatea filmului, de frică.
Începutul nu promite prea multe, iar pe alocuri filmul e chiar plictisitor ce-i drept, uneori chiar aveam impresia că-mi pierd timpul uitându-mă la chestia asta, dar apoi am început să simt suspansul. Toată acţiunea din casă se petrecea noaptea când cei doi îndrăgostiţi dormeau. Camera ne ajută să observem tot felul de fenomene stranii în casă, iar pe ei să-i înspăimânte şi mai tare cu fiecare zi ce trecea.
Finalul filmului este apoteotic, nici prin minte nu ţi-ar fi trecut că se poate termina într-un asemenea mod. Vi-l recomand cu toată căldura, chiar dacă nu sunteţi fani ai filmelor de acest gen. Fac pariu că n-ai tupeu să te uiţi la filmul ăsta noaptea! Eu am făcut-o şi încă simt o fior pe şira spinării.
Se anunţă un film românesc de excepţie în februarie, în regia lui Florin Şerban.
