Category Archives: Din Romania
“Nu ne putem câştiga electoratul aşa că îl cumpărăm”
Politicienii din ziua de azi sunt incapabili să îşi câştige electoratul prin vorbe şi fapte, aşa că cei mai mulţi dintre ei aleg calea care dă randamentul cel mai bun, cea mai simplă şi uşoară metodă de a creşte în sondaje: cumpărarea de voturi cu bani sau diverse produse promoţionale cu însemnele partidului sau nu (pixuri, tricouri, maşini, ipod-uri, iphone-uri, sac de cartofi, pungă de legume, făină, ulei, zahăr şi multe altele). Iar electoratul muşcă la strategema asta deloc ieftină dpdv al costurilor de campanie, iar majoritatea (în general plebea şi cei cu venituri mici) ajung să voteze de fiecare dată cu cu cel/cea care dă/oferă mai mult.
În România, genul acesta de strategie se practică de către absolut toţi politicienii, independenţi sau nu, indiferent de culoarea partidului. Să luăm câteva cazuri din campania locală pentru primăria Clujului, campanie care chiar dacă nu a început oficial, candidaţii au trecut la treabă de o săptămână. Candidatul USL oferă prin intermediul site-ului său de campanie un iPod Touch pentru cea mai bună idee pentru dezvoltarea oraşului, iar ideea care strânge cele mai multe like-uri pe Facebook, câştigă. Nu ştiu vouă, dar mie asta îmi pare a mită electorală. Să ajungi să-i stimulezi pe oameni să se orienteze spre tine dându-le ceva în schimb, ceva pentru care să se lupte între ei, mi se pare josnic.
O altă persoană, de data aceasta care candidează ca indepedent, are nevoie de un număr de semnături pentru a-şi depune cadidatura şi oferă o sumă derizorie de câteva zeci de lei per semnătură (sau a avut, cred că s-a încheiat deja perioada de depunere a candidaturilor, nu ştiu sigur). Nu am dat niciun nume pentru a nu fi acuzat că favorizez un candidat sau altul, numai asta îmi mai lipseşte, să fiu acuzat că mă vând politic! Cazuri mai sunt destule, s-au dat maşini, electrocasnice, excursii, mâncare, iar într-o localitate anume din România, nu maa ştiu exact care, îmi aduc bine aminte că s-au împărţit medicamente pentru cei bolnavi în schimbul voturilor acum câţiva ani. Despre asta-i vorba.
Nu ar strica nişte restricţii în campania electorală, gen, să nu se mai permită împărţirea diverselor produse sau organizarea de concursuri.
O poezie despre România aceea pe care o ştim cu toţii
Despre România aceea tristă.
Spuneţi-mi, n-aţi văzut, cumva, o ţară?
Am fost plecat doar patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine? La anu’, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut, cumva, o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă… de pe Lună
Chiar, voi n-aţi văzut, pe jos, o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
Autor necunoscut. Găsită pe facebook.
Episod clasic din categoria “munca la romani”
Rumoare! Mare agitatie, mare in blocul unde locuiesc de 23 ani. Dupa lungi parlamentari, discutii, sedinte s-a decis sa se faca izolarea termina a blocului. In sfarsit! Ma rog, nu tot blocul s-a decis, doar o scara, restul cetatenilor de la celelalte trei scari sunt inca nehotarati si indecisi, o parte din ei, fiindca majoritatea inclina balanta pentru izolare. Si lucrarile au inceput. Saptamana trecuta, vineri la prima ora, au venit niste muncitori de la o firma-fantoma, si-a descarcat jucariile si materialele dintr-o duba, au montat schelele si luni s-au apucat de treaba. Zic firma fantoma fiindca nu am vazut niciun logo la vedere, niciun nume, nimic. Bine, trebuie sa mentionez si ca firma asta a fost propusa de un vecin care se cunoaste cu patronul. C’asa-i la romani! Fiecare isi propune cate o cunostinta, ruda, prieten cand vine vorba de diverse lucrari de constructie; iti iese si tie un comision mic, mai faci un leu cinstit in vremurile astea tulburi.
Munca la romani, sau altfel spus, munca facuta in bunul stil caracteristic romanesc.
Stiti ca atunci cand se face izolarea termica a blocurilor, firma care se ocupa de problema in cauza este obligata sa foloseasca o plasa cand lucreaza ca sa nu zboare tot praful si tot “materialul ala alb” cu care se face izolarea, nu stiu cum se numeste la voi, dar la noi la Cluj ii zicem scartz. Ei bine, ia ghici cine gaseste in balcon scartz dupa trei zile de cand a inceput firma-minune lucrul?
Sa muncim romaneste.
LATER EDIT: Minune, astazi, 25 aprilie 2012, au pus sus si panza din aceea protectoare pe schele, dupa ce au terminat de izolat jumatate de bloc fara. Probabil cineva le-a zis de la obraz.
A început campania electorală?
Pentru că asta am primit eu în poştă zilele trecute. Oare vine de la pedeleu sau de la nişte cetăţeni oneşti care n-au treabă cu niciun partid? Tot stau şi mă întreb când îmi vine câte un afiş din ăsta frumos colorat în poştă, din ce bani se fac astea, asta în caz că nu sunt comandate de vreun partid rival? Cine le plăteşte, că nu cred că le face nimeni pe gratis, există o asociaţie sau un ONG care strânge astfel de fonduri sau vreo persoană cu dare de mână finanţează din propriul buzunar?
Un 1 mai trist, legea picnicului promulgată
De acum înainte când vrem să ieşim la un picnic în aer liber, o vom putea face doar în locurile speciale amenajate, care locuri special amenajate nu se ştie pe unde vor fi, dar ideea e că vor fi, cândva, iar cei care nu respectă prevederile din lege, se vor bucura de o amendă destul de usturătoare pentru orice buzunar. Aceasta este, dragilor, noua lege a picnicului care a fost promulgată ieri.
E o lege normală care trebuia să apară demult în peisajul românesc, e un pas firesc spre o ţară civilizată şi spre normalitate, dar totuşi vă rog să-mi permiteţi să fiu puţin sceptic în ceea ce priveşte rezultatele ei, rezultate pe care eu nu prea le văd ca să fie imediate. Ieşitul la iarbă verde e bine impregnat în obiceiurile româneşti, iar nesimţirea şi prostul gust sunt pentru mulţi ceva normal, deci mi se pare că va fi cam greu să-i educi pe oameni acum când, vorba aia, faptu-i consumat. Dar sper doar să rămân cu scepticismul meu şi, în timp, să se domnească oamenii şi să renunţe la proastele obiceiuri. Nu e deloc greu să-ţi duci resturile menajere până la primul coş de gunoi şi să nu-ţi speli tigaia plină de ulei şi vasele murdare în izvor.
Sunt tare curios cum va arăta ziua de 1 mai anul acesta? Cu poliţiştii veghind fiecare poiană, stând ascunşi în maşină proprie după câte un copac şi urmărind un petec de iarbă sau o mirişte unde s-ar putea instala o familie cu trei copii şi o bunică la iarbă verde, iar de cealaltă parte a baricadei, oamenii căutând disperaţi o poiană undeva uitată de lume pentru a-şi întinde pătura şi scoate berea la pet. Parcă şi văd titlurile de ştiri a doua zi: Trei oameni au primit amendă pentru că nu au respectat zona special amenajată pentru grătar. Un bărbat a fost amendat pentru că a ieşit la iarbă verde într-un loc neamenajat. Trei oameni au fost amendaţi pentru că nu au respectat spaţiul special amenajat. And so on…
