Category Archives: De neinteles
Mă scuzaţi, eu n-aş da 6-7 lei pe o bere…
Am ieşit aseară în oraş cu nişte preteni şi după ce am colindat câteva localuri, aşa ca de sâmbătă seara, în căutarea unui loc bun în care să ne aşezăm şi să ne relaxăm la o bere, până să găsim o crâşmă bună şi cu preţuri decente, am ajuns la concluzia că pentru ţigări şi băutură românul are bani tot timpul, pentru că sâmbătă şi vineri seara tot e full. Nu, serios, am vrut să intrăm la Shto Bar de pe Memo, plin ochi, două mese libere, dar înainte să ne aşezăm la una dintre ele, ne uităm pe un meniu la bar să vedem ce au bun şi la ce preţuri, nu de alta, dar să nu ne facem singuri viaţa amară când vedem nota de plată la sfârşit. Cum cocktail-uri nu ne interesa atunci, am dat pagina la rubrica de bere, unde ne-am crucit de ce preţuri erau afişate. Cea mai ieftină bere – 6 lei. Punem meniul jos şi ne retragem uşor spre ieşire. Înainte să ieşim, arunc un ochi pe mesele românilor, majoritatea consumau numai bere, unii aveau ceva mai mult de cinci sticle pe masă – şi zici că n-are românul bani. Trecem peste drum la Phenomeno Club, unde începea ceva retro party, intrăm, puţină lume, luăm un meniu să vedem ce preţuri sunt şi aici, dat fiind că n-am mai călcat nici acolo până atunci am vrut să vedem cum stau cu preţurile şi iar ne-am făcut cruce când am deschis meniul – 7 lei cea mai ieftină bere! Ok, punem jos meniul şi o luăm spre ieşire, gândindu-ne, cum mama dracului să dai 7 lei pe o bere, zău aşa? Nici să am salar de 2000 de euro pe lună n-aş da, sincer vă spun. Mi se pare un preţ aberant pentru o bere, mai ales că, e totuşi o bere.
Am mai văzut şi alte localuri unde cea mai ieftină bere era 6 lei, dar nu am mai călcat pe acolo de curând. Hai că 5 lei înţeleg totuşi, deşi şi cinci lei mi se pare mult pentru o bere, dar să zicem că nu ieşi în fiecare zi în oraş şi măcar o dată îţi permiţi şi tu luxul acesta, dar 6-7 lei e deja mult prea mult. Ce urmează, o bere 10 lei?
Iar motivul pentru care le merge bine localurile de îşi permit să ţină astfel de preţuri e pentru că oamenii intră, se aşează la masă şi, vezi Doamne, e ruşinos să se ridice de la masă după ce au văzut meniul. Şi de asta ajung să consume ceva la un preţ care în mod normal l-ar evita.
PS: Dacă vouă vi se pare normal 7 lei pe o bere, foarte bine, mă bucur pentru voi, înseamnă că faceţi parte din acea categorie socială care nu vă uitaţi la bani şi o ardeţi în lux.
Jobul ideal: cumpărător sub acoperire
De o săptămâna a fost adăugat pe bestjobs locul de muncă ideal – cumpărător sub acoperire, râvnit în special de pipiţele care văd shopping-ul ca pe o religie. Până acum au aplicat puţin peste 1000 de oameni la el şi probabil că numărul lor va creşte dat fiind că mai sunt 23 de zile până expiră anunţul.
E bătaie mare pe postul ăsta, mai mare ca şi pe cele vânate de PR-iste şi bloggeri, social media manager.
Sunt curios, oare pe ce criterii se vor distribui locurile, că mă gândesc, după logica mea, că există un număr limitat de posturi, nu cred că orice terchea-berchea de pe stradă va fi acceptat? Oare se va da interviu şi ce aptitudini îţi trebuie ca să aplici, mă întreb?
Vreau gogoşi adevărate, nu înfuriate uleioase!
Gogoşile adevărate care îşi merită renumele de gogoşi se găsesc în State sub denumirea de donuts, sunt cele din poza de mai sus, pe care obişnuiesc poliţiştii să le consume prin filme când au vreun filaj. Astea-s alea veritabile, nicidecum chestiile uleioase de la noi din magazine gen “Gogoaşa Înfuriată”, care nu se pot numi gogoşi, astea ale noastre sunt o jignire adusă gogoşilor.
Unde găsesc, oameni buni, gogoşi din astea în România? Cluj? Ştie cineva, se fabrică la noi? O singură dată am mâncat aşa ceva când am fost în Turcia, acum mulţi ani, când eram mic, iar de atunci de fiecare dată îmi plouă în gură când le văd în câte un film şi mor de ciudă că nu le găsesc niciunde în Cluj.
