Am mai văzut şi alte localuri unde cea mai ieftină bere era 6 lei, dar nu am mai călcat pe acolo de curând. Hai că 5 lei înţeleg totuşi, deşi şi cinci lei mi se pare mult pentru o bere, dar să zicem că nu ieşi în fiecare zi în oraş şi măcar o dată îţi permiţi şi tu luxul acesta, dar 6-7 lei e deja mult prea mult. Ce urmează, o bere 10 lei?

Iar motivul pentru care le merge bine localurile de îşi permit să ţină astfel de preţuri e pentru că oamenii intră, se aşează la masă şi, vezi Doamne, e ruşinos să se ridice de la masă după ce au văzut meniul. Şi de asta ajung să consume ceva la un preţ care în mod normal l-ar evita.

PS: Dacă vouă vi se pare normal 7 lei pe o bere, foarte bine, mă bucur pentru voi, înseamnă că faceţi parte din acea categorie socială care nu vă uitaţi la bani şi o ardeţi în lux.

E bătaie mare pe postul ăsta, mai mare ca şi pe cele vânate de PR-iste şi bloggeri, social media manager.

Sunt curios, oare pe ce criterii se vor distribui locurile, că mă gândesc, după logica mea, că există un număr limitat de posturi, nu cred că orice terchea-berchea de pe stradă va fi acceptat? Oare se va da interviu şi ce aptitudini îţi trebuie ca să aplici, mă întreb?

Gogoşile adevărate care îşi merită renumele de gogoşi se găsesc în State sub denumirea de donuts, sunt cele din poza de mai sus, pe care obişnuiesc poliţiştii să le consume prin filme când au vreun filaj. Astea-s alea veritabile, nicidecum chestiile uleioase de la noi din magazine gen “Gogoaşa Înfuriată”, care nu se pot numi gogoşi, astea ale noastre sunt o jignire adusă gogoşilor.

Unde găsesc, oameni buni, gogoşi din astea în România? Cluj? Ştie cineva, se fabrică la noi? O singură dată am mâncat aşa ceva când am fost în Turcia, acum mulţi ani, când eram mic, iar de atunci de fiecare dată îmi plouă în gură când le văd în câte un film şi mor de ciudă că nu le găsesc niciunde în Cluj.

foto 1 şi 2

Poze cu mâncare pe twitter şi facebook

Eu înţeleg că pe reţelele sociale toată lumea vrea să pară cool şi caută tot felul de idei prin care să genereze conţinut şi să creeze interacţiune pe profilele personale, dar trebuie să faceţi ceva mai mult de a pune poze cu ce băgaţi la maţ în ziua respectivă. Un exemplu ar fi să vă folosiţi capul acela ce-l purtaţi pe umeri şi să scorniţi ceva interesant. De ce bunul Dumnezeu simte toată lumea nevoia să facă o poză la ce mănâncă şi să o pună pe net? Ce e aşa de special la chestia asta?

Ca idee pe viitor: pe toţi îi doare la doi metri în spate că mănânci tu la amiază aripi picante sau pizza, trust me.

NU INTERESEAZĂ PE NIMENI CE MÂNCAŢI ŞI CE BEŢI, NU MAI PUNEŢI ASTA PE NET! STOP BEING STUPID! 

Responsabilizaţi-vă şi gândiţi-vă că s-ar putea să vă urmărească şeful, mama, tata, mătuşa din Italia, unchiu din Spania sau chiar un viitor angajator dacă sunteţi în căutarea unui job, ce impresie faceţi voi când puneţi poze cu blidul de mâncare sau punga de la mec. Nu ştiu, mie mi se pare ciudată rău chestia asta cu făcutul pozelor la haleala de zi cu zi şi pus pe facebook şi twitter, poate vouă vi se pare normal. Şi poate voi credeţi că nu e cine ştie ce lucru, dar eu zic că e cine ştie ce mare lucru, pentru că e LAME şi te faci de cacao.

O întrebare la care te invit să-ţi răspunzi singur, tu, ăla care ai obiceiul să pui poze pe net cu ce mănânci sau ce bei: De ce eşti tu aşa special încât lumea să fie interesată de ce haleşti tu la amiază? Înţeleg că vreţi să daţi impresia că ce tari sunteţi voi că vă permiteţi să mâncaţi de la KFCu o dată la două zile sau să comandaţi mâncare gătită zilnic, faţă de noi muritorii de rând şi sărăntocii care nu ne permitem luxul ăsta, dar ca să pari mai interesant şi să generezi interacţiune în social media trebuie să-ţi foloseşti mintea, minte pe care mă gândesc că o ai.

Fetelor, dilema asta e pentru voi. Cu drag.

Deci am văzut deunăzi o tipă în autobuz care avea cizme până la genunchi, fără să exagerez. Stătea în faţa mea pe scaun şi cizmele îi urcau până în genunchi. Mă uitam ca boul la poarta nouă, la propriu, scuzaţi expresia, şi tot încercam să găsesc alte întrebuinţări ale acelor cizme. Vroiam s-o abordez cu gluma aia cu “şi, a tras ceva la pescuit azi?”, dar m-am gândit că poate e prea deplasată şi mi-a fost jenă. Mă gândeam că or fi cizmele pe care le-a folosit Bear Grylls la o şedinţă de SPA în nisipurile mişcătoare din Sahara sau cizmele pe care le folosea regretatul Steve Irwin în clasicele sale distracţii cu crocodilii. Tot felul de idei mi-a trecut prin cap în momentul acela, dar cert este că eu n-am mai văzut în viaţa mea asemenea încălţăminte. Poate în filmele SF.

Ce ţi-e şi cu moda asta…