Category Archives: De neinteles
O modalitate de aţi cumpăra locul în Rai
Îmbrăcat cu hainele de duminică, alea bune, sâmbătă seara am fost şi eu ca tot românul la una dintre multele biserici din cartier pentru a asista la slujba de Înviere, unde am observat ceva, că nu se putea altfel, căci atunci când te dai blogger ajungi să vezi câte un subiect de articol la fiecare pas.
După ce şi-a terminat domn’ părinte poveştile din evanghelie, a dat undă verde la împărţirea paştilor, invitând cu un drum lumea să intre şi în biserică pentru a vedea ce s-a mai făcut, pe ce s-au dat banii şi nu a uitat ă precizeze (subtil, desigur!) că mai au nevoie doar de câte lucrări la faţadă şi speră că anul viitor pe vremea asta să facă marea deschidere, a se înţelege că mai e nevoie de ceva bănuţi fireşte. Apoi a trecut la mulţumirile pentru generozitatea unei familii care a plătit tot sfintele paşti împărţit anul acesta, familia Trandafir, strigându-le numele ambilor membrii din familie, că erau doi la număr, probabil amândoi trecuţi demult de prima tinereţe.
Şi m-am gândit la gestul ăsta.
Care e motivul pentru care ai face un asemenea gest atât de generos decât dacă nu vrei să-ţi asiguri locul în lumea celor drepţi? Oare chiar şi în Rai îţi poţi cumpăra locul? Şi oare o fi valabilă şi în realitate faza aceea din filme cum că, dacă numărul de lucruri bune depăşeşte numărul de lucruri rele, ai asigurat un loc lângă Sfântul Petru? Dilemă religioasă…
Hristos a Înviat!
Asemănare între mine şi Cristian Preda?
Când auzi că unii te compară cu diverşi oameni mai cunoscuţi ca tine, nu ştii dacă să te mândreşti cu asta sau să te îngrijorezi, depinde de omul cu care eşti comparat. Am aflat mai demult, nu chiar zilele trecute, de pe diverse canale de socializare că unii văd o asemănare între mine şi, atenţie, politicianul Cristian Preda, deocamdată dat la PDL, dar nu ştiu pentru cât timp că am înţeles că e pe făraş şi el ca mulţi alţii din partidul portocaliu. Şi m-am gândit să scriu repede postarea asta până mai face parte din partidul de la guvernare, că după aia va ajunge un necunoscut şi nu mai are nicio valoare articolul. Aşa că am făcut un mic colaj ca să studiez mai bine problema şi să văd unde-s asemănările văzute de mulţi.
A ieşit asta.
Nu am găsit o poza cu Preda fără păr şi cu mine cu păr şi cu ochelari, dar ne descurcăm cu ce avem că suntem majori. Ne uităm de la frunte în jos da? După ce am tot privit imaginea de mai sus, şi altele bineînţeles, trebuie să recunosc că între mine şi numitul Preda Cristian, încă membru PDL parcă-parcă există o urmă de asemănare, dar nu foarte exagerată. Chiar există o asemănare atât de vizibilă?
De ce există pijamale cu buzunare?
Astăzi mă gândeam la o treabă care nu mi se pare deloc logică legată de pijamale, şi anume, ca o pijama să aibă buzunare, dar nu unul, ci vreo 3, două la pantaloni şi unul la piept, să fie… Nu ştiu voi ce credeţi, dar eu unul chiar nu văd nicio utilitate buzunarului la pijama, adică dacă am lua-o băbeşte, ce pana mea ţi-ai putea depozita în buzunar în timp ce dormi? Şi chiar dacă ai găsi ceva, nu credeţi că orice ar fi nu ar face decât să te incomodeze mai mult decât să te ajute?
Muzică la maxim în căşti
Mulţi ascultă muzică în căşti când sunt în maşină, autobuz sau chiar când se află perpedes prin oraş. E ceva normal. Unii o fac la volum mic, decent, alţii în schimb ascultă la maxim, să audă toată lumea din jur. C’aşa-i la noi.
Dau de câte un individ din ăsta în autobuz care mă face să pun un mare semn de întrebare în dreptul judecăţii lui, că trebuie să fi cel puţin nebun să-ţi placă să îţi bubuie muzica în urechi. Zău dacă înţeleg de ce ţi-ar plăcea să-ţi chinui urechile în halul acesta, că eu nu văd în asta o plăcere normală, de om întreg la minte, e mai mult o plăcere din aia sadică, de om puţin trilulilu la cap?
Am întâlnit deunăzi un tip din categoria asta în autobuz, care asculta muzica în căşti de auzea tot autobuzul. Fără să exagerez. Am întors capul convins că omul cu muzica e la un metru de mine de aud aşa clar ce ascultă el. Vezi-ţi de treabă, domle, el era în celălalt căpat al busului pe un scaun, privind neputincios pe geam, fără să realizeze că muzica lui s-ar putea să deranjeze. No fain, zic. Şi nu era cine ştie ce muzică de calitate demnă de ascultat, era heavy metal din ăla bolund, zdringhi-zdringhi din ăla în tobe, mă scuzaţi dacă sunteţi fani ai acestui gen, dar eu aşa văd piesele astea, ca o zdrăngănitoare în urechi. Vă rog, nu-mi ziceţi din alea, nu ştii tu ce-i fain sau care-i muzică de calitate că vă înjur, pe bune. Unde naiba e calitatea într-o bubuială din asta?
De fiecare dată când se întâmplă să dai peste câteva lucruri bune în România, că mai sunt şi din astea, puţine ce-i drept, dar sunt, din categoria uite, nu e totul pierdut în ţara asta, dai peste o chestie din asta aparent inofensivă care te readuce rapid cu picioarele pe pământ, asta aşa, ca să nu uiţi că eşti în România.
Miki Love mixează într-un mare fel
Ieşeala de sâmbătă seara s-a petrecut săptămâna ce tocmai a trecut în Club Ring, acolo unde DJ Miki Love (Mihaela Ifrim pe numele ei de botez) a fost responsabilă cu atmosfera la pupitrul de DJ – tare drăguţă domniţa, n-aş fi crezut că e DJ când am văzut-o prima dată în rochiţa aia. Nu ştiu, eu tot timpul am perceput un DJ ca pe o persoană mai wild, dacă mă-nţelegeţi la ce mă refer? Mă rog, cei care au auzit de ea ştiu despre cine vorbesc, restul, google it, că nici eu n-am ştiut cine era până atunci. Ce mi s-a părut interesant este felul cum mixează ea de obicei – topless, lucru care m-a pus pe gânduri. Dacă eşti femeie şi vrei să ajungi DJ-iţă, topless-ul e singura ta şansă de a ajunge cunoscută? Adică e evident, e şi asta o modalitate, dar doar întreb, nu dau cu parul, că nu mă pricep prea bine la domeniul ăsta: asta e singura şansă ca o fată să aibă succes în acest domeniu, să-ţi expui corpul prin cluburi unde testosteronul e în floare? Şi unii dintre băieţii DJ mixează tot la bustul gol? În momentul când s-a dezbrăcat, toate blitz-urile au fost pe ea, toţi masculii alfa din club au sărit să-şi facă poze cu ea, badigarzii au fost lângă ea s-o protejeze de băieţii mult prea insistenţi. Succes garantat, frate.
Nu am io prea multe tangenţe cu industria muzicală, după cum v-am mai zis, dar mi-a plăcut muzica pusă de ea. Ne-am distrat bine pe mixajul ei.
Oricum, la mulţi ani, că fu ziua ei sâmbătă.
Am tras şi io două poze, aşa ca să am ce pune pe blog :)). Să-mi fie scuzată calitatea îndoielnică a lor, dar nu toţi avem smartfon.
