Eu unul m-am săturat să explic şi să mă cert pe tema asta pentru că, unii înţeleg altfel internetul decât mine. De ce să mă chinui eu să explic cuiva ce sunt alea bloguri, de ce scriu eu pe blog sau ce e ăla twitter şi de ce îmi pierd timpul scriind nişte aberaţii în 140 de caractere? De ce să fac asta, n-am niciun benefiu de pe urma unor astfel de explicaţii, mai degrabă nişte dureri de cap decât vreun benefiu! Cine n-a încercat ceva e şi normal să pună întrebări, e şi normal să fie curios să afle cu ce se mănâncă acel ceva. Mi se pare normal ca unul care n-a intrat niciodată pe twitter şi nu ştie la ce e util să se apuce să-l critice. Întâi critici şi apoi îl încerci. Aşa e natura omenească. Să te cerţi cu un astfel de om? Nici vorbă. Îl laşi să vorbească că odată tot s-a plictisi, când va vedea că nimeni nu-l ascultă.

Am obosit să fac de fiecare dată pe dicţionarul şi să zic ce e twitterul, ce e un blog, de ce scriu pe blog şi alte întrebări la fel de tâmpe, încercând să explic pe înţelesul începătorilor, când răspunsul se găseşte la un click distanţă mult mai bine explicat. Nu mai am nici chef şi nici răbdarea necesară să fac asta. Dacă voi nu aveţi atâta creier încât să judecaţi singuri atunci înseamnă că aveţi o problemă. Iar unealta aia magică de căutare numită “Google” la ce credeţi că se foloseşte, mă rog? Nu zic ca să mă laud sau să fac mişto de cineva, ci pur şi simplu pentru că m-am săturat de chestia asta. Puneţi-vă în locul meu, cum v-aţi fi simţit? Să fi întrebat aproape în fiecare zi de ce scrii pe blog şi de ce îţi pierzi vremea pe twitter, nu e tocmai plăcut. Fac asta pentru că-mi place şi pentru că, contrar aşteptărilor tale, mai fac şi nişte bani din chestia asta. Lămurit?

Am ajuns la concluzia că e mai bine să nu mă mai bag în discuţie cu astfel de persoane, nu face bine la sănătate

Aproape în fiecare zi mi se întâmplă asta, deci spuneţi, voi cum aţi reacţiona dacă aţi fi în locul meu şi vi s-ar pune tot felul de astfel de astfel de întrebări cretine?

Astăzi discutăm de chiloţi, mai exact de chiloţi cu push-up. Ce-s ăia? Asta încerc şi eu să aflu. Din când în când mai intru pe magazinul online al lui Cătălin Botezatu uitându-mă după o bluză, un pantalon, ceva fain de îmbrăcat, să văd şi io ce se mai poartă, care mai e moda. Mă uit acolo pentru că, mă gândesc io, dacă nenea ăsta face haine ar cam trebui să aibă în magazinul propriu haine la modă, nu? Şi cum prin mall nu umblu, internetul câştigă la capitolul ăsta.

Astăzi am ajuns, din întâmplare, la secţiunea chiloţi din magazinul lui Bote. Nu, nu-mi trebuie chiloţi, am o colecţie destul de numeroasă şi nu mai am nevoie de încă o pereche, dar m-am uitat din curiozitate. Mi-au sărit în ochi chiloţii cu push-up, chiloţi la care încă încerc să găsesc acel ceva care îi face speciali şi diferiţi faţă de restul chiloţilor. De la ce vine push-up? După engleza mea push = împinge şi up = în sus.

Pe mijloc sunt nişte găuri, ca nişte năsturei, de mărimi diferite – de la mare la mic. Pentru aerisire? Se mulează după “obectul muncii”? Ţi-o face să pară mai mare, sau care e şmecheria la push-up ăsta? Să mă lămurească cineva care ştie, să nu rămân prost. Nu că n-aş putea dormi de grija asta, dar să mă lămuresc şi io odată pentru totdeauna.

Ca in fiecare an, la Ateneul Roman, s-a desfasurat gala “Zece pentru Romania”. M-am uitat peste clasamentul final si mi-au sarit in ochi doua categorii. Categoria jurnalisti, acolo unde Mircica Badea a iesit pe primul loc, urmat de Andreea Esca si Cristian Tudor Popescu! Ce mama dracului de jurnalistul lui peste mai e si Badea, un absolvent de cibernetica si de informatica? Ce jurnalism face si asta? Ca a scris si el o data pentru Jurnalul National, ziar unde prietenul Ciutacu e redactor sef, si isi da aere in fiecare noapte intr-o emisiune numita “In gura presei”. Asta-i jurnalism?! In opinia organizatorilor se pare ca da.

Jurnalistul nominalizat la gala “zece pentru Romania”, a avut o actiune de-a dreptul penibila si cretina de a iesi in Bucuresti in chiloti si cu pene pe cur, totul pentru a-si onora un “pariu” facut cu Emil Boc referitor la autostrada. Se pare ca stimabilul, acest jurnalist model al Romaniei, nu stie sa separe glumele de vorbele serioase. Si a facut-o, s-a filmat si a dat-o in emisiune, spre deliciul obsedatilor care au ajuns sa-l ridice in slavi peste tot. Rating, frate, rating! Foarte trist! Daca ajungi sa te faci de rusine in halul asta inseamna ca esti in cacat rau.

E de remarcat faptul ca Badea a refuzat premiul, din simplul motiv ca nu e jurnalist. A recunoscut-o chiar el, de nenumarate ori, ceea ce e de laudat.

Alta categorie care mi-a atras atentia din cadrul galei este categoria sportivi, acolo unde Adrian Mutu troneaza pe primul loc, urmat de Cristi Chivu. Iar Dragulescu si Bute, care au adus niscaiva medalii si faima Romaniei anul acesta, ocupa locul 3, respectiv 4 in clasament. Ce a facut Mutu anul acesta? La nationala s-a certat cu toata lumea, a dat doua goluri la Fiorentina in meciul cu Debrecen si cam atat notabil, in rest a facut ce face orice jucator de fotbal, meseria. Cu ce e mai special Mutu de a iesit pe primul loc? Si Chivu idem? Daca sunt cei mai cunoscuti fotbalisti peste hotare asta nu inseamna ca sunt automat si cei mai buni, cel putin anul acesta nu au rupt gura targului pe teren. Si tot la sportivi, Banel ocupa locul 5 in clasament. Pentru ce? Cu ce a fost asa de special anul acesta, dpdv fotbalistic. Hai ca boxerii au tot dreptul sa fie acolo, in clasament, ei iau pumni fest pentru Romania si se bat pentru onoarea tarii la sportul pe care-l reprezinta, dar Banel…

Pe ce criterii s-au facut clasamentele la gala asta minune “Zece pentru Romania”?

Hopa, am auzit ce nu trebuie! Eram in locul potrivit la momentul nepotrivit. N-aveam cum sa-mi pun lacat pe urechi in momentul acela, din simplul motiv, ca n-aveam lacatul la mine. Asa ca urechile mele erau larg deschise, si orice sunet se putea autoinvita innauntru. Eram alaturi de una, in autobuz, pe o bancheta din curul autobuzului. Pana aici totu-i normal. Dar ce faci atunci cand auzi lucruri pe care n-ai fi vrut sa le auzi, sau nu ca n-ai fi vrut sa le auzi, ca ai vrut, doar ca nu te asteptai sa le auzi de la o “ea”. Stim cu totii ca ele sunt acele fecioare care nu inseala, nu vorbesc urat, nu fac prostii si nu barfesc, dar si cand le lasi singure…

Am auzit foarte bine, din gura ei, si din gura interlocutorului de la celalalt capat al firului, nu stiu ce marca de telefon avea dar se auzea al naibii de bine. Va declar mai jos dialogul avut de ei si auzit de mine:

Ea: Ne intalnim in seara asta, la mall? Hai ca am scapat de el.
Tipul de la telefon: Esti sigura?
Ea: Da’ ma, sunt foarte sigura… Vrei ori ba?
Tipul de la telefon: Da, vreau!

Si a inchis! Sa mai zic si ca tipa vorbea atat de incet incat trebuia sa fi iepure ca sa auzi foarte bine ce bolborosea acolo. Mda, eu am fost iepurele. N-am vrut sa aud discutia, dar asa a fost sa fie. M-am prefacut ca nu aud si nu dau atentie. Nu ma intereseaza pe mine viata oamenilor, e problema lui/ei cum isi gestioneaza viata, dar categoric aceea n-a fost o discutie intre sot-sotie sau iubit-iubita. Sa fie intr-un ceas bun si sa nu mai credeti tot ce auziti, si femeile inseala, nu toate, majoritatea!

Ar trebui sa-mi fac griji de ceva?

Eu nu ma pot lauda cu prea multe kilograme pe mine, dar asta nu inseamna ca ma sufla vantul cand merg pe strada. Sunt perfect normal, zic eu, desi uneori am impresia ca oricat as manca tot nu se pune nimic pe mine. Repet, eu am impresia. Si totusi, sunt unii, vecini, care de fiecare data cand dau ochii cu mine au grija sa-mi atraga atentia:

- Te-ai ingrasat un pic.
- Serios, da de unde. Vi se pare!
- Nu mi se pare, ai pus un pic pe tine…

Am tot atatea kilograme de 2 ani incoace, adica 68. Pe unde vedeti voi ca m-am ingrasat? Nu stiu cum isi dau unii oameni seama ca te-ai ingrasat cand tu singur nu vezi chestia asta, si vorba aia, nimeni nu te cunoaste mai bine decat tine.

Mananc normal, dimineata, la pranz si seara, si totusi nu se pune deloc nimic pe mine. Nu ma plang, a nu se intelege acest lucru. Ce nu inteleg e, ce spirit de observatie trebe sa ai sa vezi asemenea mici detalii, cum ar fi, cresterea in greutate?!

Nu vreau sa fiu luat drept Toma Necredinciosul, dar nu vi se pare un pic cam prea exagerata faza aia cu facutul crucii de fiecare data cand treci pe langa o biserica? Eu chiar o consider deplasata de-a binelea.

Daca autobuzul trece pe langa o biserica, jumatate din calatori isi fac cruce. Personal, nu vad rostul acestei miscari credincioase. De fapt, daca ma intrebi pe mine, nu stiu cat la suta este credinta si cat la suta este o baliverna toata povestea asta? Chiar daca totusi exista credinta intr-o simpla pendulare a mainii in forma crucii, eu de ce nu o vad? Poate o vedeti voi si-mi dati de veste ca exista, ca sa nu mor prost.

Cu ce te ajuta pe tine ca iti faci cruce cand treci pe langa o biserica daca in restul zilei nu faci decat sa injuri, sa blestemi si sa faci toate alea de-ale lui necuratu’. Unde iti mai e credinta atunci?

Credinta, credinta, dar respectul, bunul simt si bunatatea cand devine o prioritate pentru oameni.

Inca nu am ajuns la capitolul “Soacra” in viata mea, mai am ceva ani de trecut pana acolo, asa ca nu pot sa inteleg o chestie cu soacrele astea. De ce sunt atat de urîte de barbati? De ce fiecare om insurat ar da orice sa-si vada soacra intre patru scanduri la 20 de metri sub pamant? De ce fiecare barbat afiseaza un zambet falsde fiecare data cand da ochii cu mama soacra? De unde atata rautate pentru soacre, mai nene? Io nu pricep.

Inteleg ca are gura mare, ca nu e multumita de ce om si-a ales fata ei, ca nu pricepe ce iubeste fiica ei la tine, s.a.m.d, dar cand vad fel de fel de indivizi care-si pun soacra de partea dusmanilor, asta n-o mai inteleg. E dreptul ei sa fie nemultumita, ca doar e fiica ei si orice parinte vrea ca, copilul ei sa aiba parte de tot binele din lume. Vede si ea niste chestii la tine care nu-i conving si are tot dreptul sa nu te placa. Tu in schimb ar trebui sa-i demonstrezi ca nu e asa, ca nu esti asa cum te vede ea, nu sa ridici parul deasupra capului ei sau sa-i pui tot felul de blesteme. Sa nu uitam ca mama soacra are totusi niste experienta de viata in spate, stie cum stau lucrurile intr-o casnicie, mai bine ca noi astia mai tineri.

A incercat cineva sa poarte o discutie civilizata, ca de la om la om, cu ea? Sa va spuna concret, in fata, ce nu-i place la voi. Nu se poate vorbi cu ea? De ce? E chiar atat de dificila o soacra?

Eu inca nu-mi urasc soacra pentru ca n-am pe cine urî, dar sper sa nu devin si eu un tip din ala care vrea sa-si ingroape soacra cat mai repede.

Sa ma lamureasca si pe mine cineva cum e cu razboiul acesta barbat vs soacra, ca sa inteleg si io odata pentru totdeauna.