Category Archives: Carul cu nervi
Cosul de gunoi
Coşul de gunoi e locul acela special amenajat din domiciliul nostru, conjugal sau nu, pentru o activitate care se subînţelege. De reţinut. Există 99,9% şanse ca să existe un coş de gunoi în apartamentele românilor, că nu e folosit asta deja nu mai e problema noastră. Vreau să mă refer la acea categorie de oameni care totuşi deţine un coş de gunoi, dar uită care îi sunt atribuţiile. În primul rând trebuie să clarificăm o chestie. Coşul de gunoise foloseşte pentru resturile menajere de care lumea încearcă să se dispenseze. Hârtii, mucuri deţigară, coji de nucă, ş.a.m.d. Simplu ca bună ziua, nu? Pentru unii nu e aşa de simplu.
Iar acum că am clarificat despre ce vorbim, să spun şi cum am ajuns aici, la acest subiect. Eu stau la etajul 1, sub balcon există o grădină de câţiva metri pătraţi. Până aici nimic anormal. În grădina de câţiva metri pătraţi există gunoaie, multe gunoaie şi resturi menajere. Nu au ajuns acolo din greşeală şi nici nu le-a adus vântul. Cineva le-a aruncat, de sus. Şi nu sunt nişte simple gunoaie care se degradează repede. Sticle de vodka Polar, prezervative folosite, borcane cu dulceaţă stricată. Astea nu mi se par deloc simple, pentru că ele se degradează în câţiva ani buni. Atâta ecologie ştiu şi io.
De ce dracu e atât de greu să pui gunoaiele la coşul de gunoi din casă? Până când să mai suport nesimţirea crasă şi lipsa de bun simţ? Să nu mai vorbim şi de prostul gust, prezent tot mai des în casele românilor. Oameni buni, care locuiţi la etajele superioare, nu vă mai aruncaţi dejecţiile pe balcon, pentru că, inevitabil, când stau pe balcon la aer curat, mă uit şi în jos, şi văd rahaturile voastre în iarbă, şi mă enervez, şi sudui la greu, şi promit de fiecare dată că-i urmăresc pe ăia care aruncă gunoaie de la balcon şi le pun căcat pe preş. Niciodată nu mă ţin de promisiune. Puneţi naibii prezervativul ăla coşul de gunoi şi nu-l mai azvârliţi peste balcon, dacă vă e frică să nu-l vadă mama, tata sau bunica, puneţi-l într-un şerveţel sau futeţi-vă în altă parte. Prezervativele nu sunt biodegradabile, să ştiţi. Parol.
Ne-am saturat…
Aştept momentul când un singur talk-show sportiv, măcar unul singur din câte există pe tv, să accepte telefoane în direct de la microbişti. Oameni simpli, oameni din câmpul muncii, tineri, bătrâni, stelişti, dinamovişti, cfrişti, moldoveni, fani ai Urziceniului, să intre în direct şi să-şi spună o părere despre un meci, un transfer, un jucător, etc. În fond şi la urma urmei, noi cei din spatele televizoarelor dăm bani pe bilete, bani care ajung în buzunarele patronilor şi implicit şi a jucătorilor. Dacă-mi permiteţi termenul, fotbalul românesc trăieşte şi pe spatele nostru, al celor care-l urmărim din postura de simplu spectator.
De ce nu contează părerea noastră pentru voi care vă daţi drept cea mai bună televiziune de sport din România? Indiferent că ea se numeşte Sport.ro, GSPTV, Digisport sau Telesport. De ce nu puneţi părerea fanului din spatele televizorului lângă aberaţiile lui Becali, Iancu, Mititelu şi alţi “guralivi” din fotbalul românesc? Noi nu contăm pentru voi, noi nu suntem importanţi, noi nu merităm atenţie?
Părerea noastră se rezumă doar la un banal SMS de 1 euro pe care nici dracu nu-l ia în seamă. Asta ne e răsplata pentru că ne uităm la voi şi vă facem nenorocitul acela de rating? Frumos, domnilor.
M-am săturat, şi sunt sigur că mai sunt mulţi ca mine, de mediatizarea excesivă a eurociobanului din Pipera. Peste tot numai Becali, Becali şi iar Becali… când nu e Becali, e Iancu, când nu e Iancu, e Mititelu, când nu e niciunul din ei, apare Borcea. Până când să le mai suportăm aroganţele şi miticismul indivizilor mai sus menţionaţi? Numai ei există în fotbalul românesc???
Şi noi putem să ne spunem părerea în fotbal, la fel de bine ca şi Gigi sau Mircea Sandu. Putem să aducem şi noi argumente şi contraargumente despre ceva într-o discuţie civilizată.
După astfel de talk-show-uri televizate nu te alegi decât cu o mare durere de cap şi o grămadă de nervi. Ne-amsăturat de aceleaşi personaje în aceste emisiuni. E timpul să luăm atitudine, să facem ceva. Nu ştiu ce anume am putea face, dar e clar că trebuie să se schimbe ceva. Trebuie să-i facem cumva pe cei din media sportivă românească să realizeze că fotbalul românesc nu se rezumă doar la părerile lui Becali, Borcea, Iancu sau Mititelu. Dar cum? Veniţi cu idei.
Dacă le pasă într-adevăr de sport (GSP) şi ştiu ce înseamnă să fii suporter (Prosport), asta ar fi un prim lucru spre normalitate.
Gata cu succesurile, va rog
Încă o replică din asta inteligentă, care a ajuns să fie folosită în mod obsesiv de toată lumea, este asta cu succesurile. Succesuri, succesuri, succesuri, numai asta aud. Când o să se oprească oare?! Cică e mai comic să zici succesuri decât varianta corectă. Sună mai altfel. Ete fâs, sună mai altfel pe dracu. A fost comică în primele zile de după ce a ieşit pe gura Băseascăi, dar acum nu mai are niciun farmec. A fost amuzantă la vremea ai, am râs de fiecare dată când o auzeam, dar vremea ei a trecut. Vă rog, nu mai abuzaţi de prostia unora.
Să nu ne facem din asta o obişnuinţă.
Top 5 replici celebre si penibile
Există câteva replici care s-au răspândit în ţară mai repede decât molima, ciuma, boala vacii nebune, aviara gripa, porcina gripa şi alte gripe, toate la un loc. Au fost amuzante la timpul lor, dar cu timpul şi-au pierdut din farmec. Cu toate că nu prea mai stârnesc pic de interes, unii încă le folosesc.
5. Ce faci fetele, te plimbi? E veche rău replica asta. Nu ştiu de unde provine şi nici unde am auzit-o prima dată, cert e că încă se mai aude din gura unui cocălar în călduri. Folosită pe post de “fluier” după femei pe stradă.
4. La naiba – Replica gay-ului ăluia de la acasătv, preluată şi folosită în mod obsesiv de Bendeac la mondenii. Nu a trebuit mult timp până să poată fi auzită pe stradă.
3. În puii mei – Tot o replică a gay-ului de la punctul 4, folosită de Bendeac la mondenii. Ajunsă destul de repede la urechile poporului.
2. Mamă, dragă… ce cap mare are domnu’ Dan – A fost o perioadă în care numai asta am auzit, începând de la televizor şi terminând cu cetăţeanul de rând. Replica îi aparţine Nikitei din Romană, când într-o seară, la OTV fiind (ahh, ce vremuri, Nikita la OTV…), a intrat el, pardon ea, adică el, Naomiul cu podoaba capilară terfelită de nişte ticăloşi nemernici în studio plângând. (Bravo, mă). Atunci Nikita a luat-o, pardon l-a luat, sub aripa ei protectoare. N-a trecut mult şi lumea a început să facă glume cu replica asta. Acum încă se mai poate auzi prin diverse colţuri ale ţării, deşi replica e răsuflată demult.
1. Tibi dragă, noi nu furăm – Deci, o replică mai obsesivă şi mai enervantă ca asta n-am auzit. M-am săturat până peste cap s-o aud, la fel cum m-am săturat de vorba aia cu şasă cai. Ajunge, oameni buni. Ce-i mult, îi mult. Până când mai aveţi de gând să ne obosiţi cu asta?
