Ca de obicei finalul unui sezon fotbalistic este precedat de multe analize, dezbateri, discutii si multe multe calcule. Se fac calcule peste calcule, cine promoveaza. cine mai prinde un loc de cupa europeana, cine evolueaza la matineu în sezonul viitor. 3 puncte din meciu acela, 1 punct din celalalt, daca pierde cu echipa aia si câstiga cu cealalta are o sansa în plus doar daca o alta contracandidata nu câstiga, daca face un egal si câstiga un meci iarasi are sanse pentru ca (,) contracandidata s-ar putea sa nu câstige meciul, meci care teoretic e simplu, dar practic orice se poate întâmpla.

O putem lungii la nesfârsit cu analizele si calculele, dar cert e ca aceste calcule, în fotbalul românesc, ajung sa se decida de cele mai multe ori în afara terenului de joc, cu mult înaintea startului partidei. O valiza, niste acadele în format european, câteva mii de verzituri, o spaga mica acolo, un anunt bomba, venit din partea unei echipe care dezamageste pe toate planurile, de fuziune cu echipa momentului în Liga 1 care are cele mai mari sanse la titlu.

Si daca sfârsitul de campionat mai este condimentat si cu câte un scandal care tine ocupate primele pagini ale ziarelor câteva zile bune, atunci avem dovada vie a mizerii care da pe afara în fotbalul din România. În loc de spectacol si daruire totala din partea jucatorilor de la care o natie asteapta macar 1% din geniul lui Hagi, de cele mai multe ori fotbalul frumos sta în umbra scandalurilor.

Cele mai întâlnite variante de scandal

Pentru ca a pierdut, patronul X îl acuza pe arbitrul A pentru ca a tras cu echipa adversa. La rândul lui patronul echipei adverse (Y) se jura ca n-a umblat niciodata la arbitrii si ca el nu se ocupa cu astfel de lucruri murdare. Arbitrajul a fost foarte bun în opinia acelei echipe care a câstigat.

Daca patronul Y a pierdut, acesta îl acuza pe patronul X pentru ca a umblat la arbitru, arbitru care a tras cu echipa care a câstigat. La rândul lui patronul X se jura si el ca nu a umblat niciodata la arbitrii si ca el nu se ocupa cu astfel de lucruri murdare. Din nou, arbitrul a fost foarte bun în opinia acelei echipe care a câstigat meciul.

Concluzia #1: Când câstiga o echipa, arbitrajul a fost perfect, când pierde aceeasi echipa, începe scandalul si acuzatiile de blat, mita si altele, curg în cascada.

Concluzia #2: La înfrângeri toata lumea e devina numai echipa care a pierdut nu, de la arbitri, organizatori, observatori si pâna la omul care se ocupa de întretinerea stadionului, de cele mai multe ori pâna si îngrijitorul stadionului are partea lui de vina în opnia pierzatorilor, a udat prea mult suprafata terenului.

Toate astea se întâmpla în România. Scandalurile apar în presa, condimentate si cu putina fabulatie din partea jurnalistilor, iar de aici începe haosul si marea debandata în rândul suporterilor, a jucatorilor. Toate astea se regasesc în aspectul jocurilor, în tribunele populate cu fel de fel de derbedei huligani pusi pe scandal, cam tot ce tine de fenomenul fotbal.