O vorbă veche din popor spune cam aşa, “fă-te frate cu duşmanul până treci puntea”. Becali vrea să se unească cu un partid de dreapta, ori PDL ori PNL. Probabil că nu-şi mai aduce aminte ce apelative folosea la adresa lui Băsescu şi a partidului său la sfârşitul anului trecut: “distrugător de neam, tiran, golan de ultimă speţă” sunt doar câteva din vorbele de duh la care acesta a apelat. Sau şi atunci a vorbit satana din el, diavolul l-a pus să zică toate astea, el n-are nicio vină – el e un sfânt ca întotdeauna.

Becali are memoria foarte scurtă, care tinde spre zero, pentru că nici măcar de momentul când a stat în spatele lui Geoană în ziua alegerilor prezidenţiale rugându-se la toţi sfinţii să pice “tiranul” nu-şi mai aduce aminte. Şi asta a fost nu mai departe de sfârşitul anului trecut. Acum vrea să se unească cu un partid de dreapta, dacă se poate chiar cu partidul “distrugătorului de neam”. Individul asta îi ca ţiganul, merge cu cine-i la putere. Dacă dreapta e la putere, merge cu dreapta. Dacă era stânga la putere, mergea cu stânga. Ce mai contează că în trecut a plouat cu înjurături şi blesteme a la Becali peste dreapta cu care vrea să se unească acum, ce a fost – a fost! Să uităm de trecut şi să ne gândim la viitor.

Becali e gata să pună pe masa mandatul de europarlamentar (semn că l-a durut în paişpe de europarlamentare, mandatul şi-a atins scopul – l-a scăpat de cătuşe), 1500 de primari şi consilieri şi vreo 4-5 procente de alegători. În schimb el solicită, ţineţi-vă bine, un post de vicepreşedinte pe ţară! Nici n-are pretenţii, nu? :)) Adevărul e că, dacă principalul partid de stânga are un vicepreşedinte analfabet, de ce n-ar avea şi un partid de dreapta unul?