Pentru a citi primul episod din Aventurile lui Ionel fă click aici. Acest serial este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

Întâlnirea cu Evi

Ionel Pasca, băiat gigel, 15 ani, un metru și-un șnițel înălțime, cam 1,60, și vreo câteva kile pe el cât să nu-l sufle vântul, așa vreo 60, se pregătește de întâlnirea cu Evelina Chirița, fată deșteaptă și devreme acasă. Stau în aceeași scară de când s-au născut, dar niciodată nu au schimbat mai mult de 2 vorbe, decât așa, la nivel de salut-salut pe scara blocului.

Cei doi s-au cunoscut mai bine la școală, unde au împărțit aceeași clasă, și bancă, timp de două ore, profesoara de engleză cu care face Ionel era plecată din țară și clasa lui s-a unit cu clasa ei, cei doi fiind în clase separate. Ionel s-a așezat lângă Evelina, fiind singur loc liber din clasă, și pentru că și-a pierdut locul său obișnuit din ultima bancă din cauza că a fost reținut iar de diriga, care i-a făcut morală pentru absența de la prima oară. Nu avea de ales, trebuia să stea acolo. A recunoscut-o și într-o fracțiune de secundă se așează lângă ea, așteptând parcă să-i zică că e ocupat. Ea nu a zis nimic, iar un zâmbet timid s-a așezat pe fețele amândurora. Cei doi se privesc minute-n șir, își fac ochi dulci toată ora și nimic altceva nu mai contează. Pentru Ionel, Universul se învârtă în jurul fetei care îi stă alături. Fericirea ei a atins cote maxime. Amândoi se simt bine unul în compania celuilalt. A fost dragoste la prima vedere. Ionel își face curaj și face pasul cel mare. Își îndreptă capul spre urechea ei și îi șoptește timid:

- Nu vrei să ieșim la cofetărie în seara asta, spune Ionel cu o voce tremurândă.
- Ști, Ionele, credeam că nu mă mai intrebi… mi-ar face mare plăcere!
- Îmi…

Ionel nu apucase să termine tot ce a avut de zis și clasa răsună de vocea profesoarei Olguța, o femeie de patrujde ani și un pic, iute la mânie, care nu tolerează deloc indisciplina. Toată școală o știe drept cea mai severă profesoară. Aceasta era coșmarul lui Ionel, era femeia care la turnat de fiecare dată la părinți, și, culmea, nu-i era dirigintă.

- Ionele, Ionele… iar ești neatent, Ionele.
- Eram atent, doamnă profesoară, pe bune…
- Zău, ia zi la ce frază am rămas!
- Păi… știți… am rămas la… hmmm. Aici, și arată o frază la întâmplare.
- Nu. Nici n-am ajuns acolo. Vezi, mă, Ionele, cum mă faci tu să fiu rea!
- …
- Până mâine să-mi aduci scris de mână un eseu de 3 pagini despre “cum să fi atent la școală”.

Ionel a rămas înmărmurit, dar era pe jumătate fericit pentru simplul fapt că Evelina a acceptat să iasă cu el în oraș. Contează foarte puțin că are doar câteva ore la dispoziție să facă un eseu de 3 pagini. Important e că va petrece o seara frumoasă alături de fata visurilor lui. Cei doi își dau întâlnire în fața cofetăriei Bellona din centrul Tureniului la ora 18:00.

Când ajung acasă de la școală, amândoi sunt cu gândul numai la întâlnire. Ionel caută prin dulap tot ce are mai bun, face un duș și se aranjează parcă s-ar duce la bal mascat. Evelina face la fel, doar că aceasta se gândește să-i facă o bucurie și se îmbracă într-o rochiță care ajunge puțin mai sus de genunchi. Îl va da pe spate, se gândește ea.

S-a făcut ora 18. Ionel coboară din scară mai repede și o așteaptă în curtea interioară a blocului. E nerăbdător, nu mai are stare, emoțiile i-au cuprins tot corpul, l-au luat toate căldurile. Evelina coboară și ea. Ionel își îndreaptă privirea spre ea și rămâne mască. Se tot întreabă cum de nu a observat mai devreme cât e de frumoasă fata asta. Sunt vecini de mici copii, se jucau cu p… în nisip când erau mici, stau în aceeași scară și niciodată nu s-au privit mai îndeaproape. Când ajunge lângă el se produce o dereglare hormanală în corpul lui. Joacă hormonii în el parcă ar fi o simfonie de lăutari, dar încearcă să pară stăpân pe situație și să nu arate ce simte cu adevărat.

Evelina: Bună!
Ionel: Bună! Arăți superb…
Evelina: Mersi, și tu arăti bine!
Ionel: Mersi! :) Mergem?
Evelina: Da!

Apoi de la parter se aude un fluierat urmat de o voce de peluză. Era prietenul lui Ionel din copilărie, Cătălin.

Cătălin: Bravoooo bă coae… așa te vreau. Distracție plăcută să ai bă… îs mândru de tine!
Ionel: Mersi mă, făcând semnul ok.

La care Cătălin, în sinea lui: Ai pus și tu mână pe ea, bagaboanta dracului!!