Author Archives:
Rivalitatea intre fete
In toate colectivitatile din care am facut si fac parte din punct de vedere al educatiei (clasa din gimnaziu, clasa de liceu, facultate) s-a nimerit sa fim majoritatea fete si presarati ici-colo cate un baiat sau doi.
In gimnaziu existau bisericute (dupa cum ne spuneau si profesorii). In liceu au existat 3 mari grupuri care se vedeau delimitate inclusiv de modul in care ne asezam in banci, in fiecare sala(schimbam sala la fiecare ora). La facultate suntem din nou majoritatea fete (este un domeniu care nu ii prea atrage pe baieti), dar aici inca nu am observat grupuri si grupulete.
Intotdeauna am invidiat clasele paralele pentru ca aveau mai multi baieti si se vedea cat de uniti sunt. Si m-am intrebat oare noi de ce nu am putea fi la fel. Datorita fratelui meu si prietenilor lui, sunt obisnuita sa am in jurul meu baieti si de multe ori am sustinut faptul ca, intr-o prietenie, te poti baza mai bine pe un baiat decat pe o fata.
Nu stiu exact ce ne face sa ne comportam asa. Am fost martora la evenimente majore din cauza invidiei, orgoliului, a frustrarii si nu pot sa neg… a prostiei.
la shopping pentru sexul opus
Stim ca exista mult mai multe articole vestimentare si de accesorii pentru femei decat pentru barbati. Observam ca in majoritatea magazinelor exista un raion maaare mare pentru femei si un coltisor pentru barbati, cam la fel de mare ca si cel pentru copii. Mi-am pus azi intrebarea: daca i-ai cere unui barbat sa caute un anumit articol de vestimentatie de dama, ar sti unde sa il gaseasca?
M-am confruntat azi cu o situatie: trebuia sa cumpar un anumit tip de camasa, cadou pentru un prieten. A durat cam…. o zi! Adica, stiam exact ce vreau, am cautat vreo 2 ore si am gasit o camasa cum vroiam eu, dar era cam… foarte scumpa! Oricum, mi-am dat seama ca ceea ce caut exista, nu e doar in imaginatia mea. Adica, vad tot timpul baieti imbracati in camasi casual, cu imprimeu, care merg la blugi. Intrebarea mea era: de unde puii mei le cumpara? Toate camasile erau genul elegant, care cere cravata.
A fost o experienta noua pentru mine sa intru in aceleasi magazine de unde imi achizitionez haine, si sa realizez ca exista si raion pentru barbati, ceea ce pana acum nu am observat. Ma gandeam
Buburuze
Sa va povestesc cum am ramas fara lustra! Noapte tarzie, obisnuita de citit bloguri si discutii aprinse pe messenger. Liniste in casa, luminile stinse, se mai aude doar sunetul tastelor. Pozitia mea de seara: in pat, cu laptopul in brate. Si dintr-o data se aude un zgomot puternic. Ma sperii, ezit putin si ma uit sa vad ce s-a intamplat: sticla lustrei mele (care e defapt o aplica sau o plafoniera, nu am stiut niciodata sa fac diferenta intre ele) era cioburi prin toata camera, inclusiv in pat peste mine. Era sustinuta doar de un surub din plastic, care din cauza caldurii becurilor s-a coclit si s-a sfaramat.
Bineinteles ca au trecut deja vreo 2 luni de la intamplare si inca nu am schimbat-o. In ultimele saptamani am mai intrat prin vreo 2-3 magazine cu corpuri de iluminat sa ma interesez. Problema este ca nu vreau orice lustra. Deoarece decoratiunile din camera sunt in mare parte fluturi si buburuze… mi s-a pus mie pata ca lustra noua trebuie sa aiba unul din aceste elemente. Singurul loc unde as putea sa gasesc asa ceva este raionul de corpuri de iluminat pentru copii. Si toata lumea se uita la mine si ma intreaba: pentru o camera de copil? Iar eu raspund: Nu, pentru camera mea!
Avand in vedere ca fratele meu se muta peste doua zile, a avut si el de-a face la un moment dat cu magazine de corpuri de iluminat. Am vazut la un moment dat, intr-un catalog o lustra perfecta si acolo mi-a ramas gandul: era simpla, alba, si intr-un colt avea vreo 3 buburuze. Si ca sa fie ceva in neregula cu ea, incapea un singur bec.
Celelalte lustre de la raionul de copii sunt… prea pentru copii. Contin cel putin 4 culori diferite. Sau trebuie becuri prea mici.
Cautarea continua…
Laura, imi pare bine!
Bine v-am gasit! Trebuie sa incep prin a-i multumi lui Manu pentru biroul oferit la el pe blog. De doua nopti tot scriu posturi si le sterg pentru ca nu stiu cum sa incep. Sper sa imi treaca la un moment dat.
Oricum este un gand introductiv, facand abstractie de oboseala pe care am acumulat-o si faptul ca vin de la un chef. De obicei scriu noaptea, deoarece atunci idei care mai de care imi invadeaza mintea si nu ma lasa sa dorm. Pot sa spun ca e un fel de descarcare prin scris care a dat roade pana acum.
In concluzie, promit sa revin noptile urmatoare cu un subiect interesant.
