Author Archives:
Am revenit mai devreme decat ma asteptam
Dumnezo’l imburde-n rai pe nenea ala de la service-ul de laptopuri. Ca o zis el saracu ca nu are ce sa ii faca, da cand m-o vazut asa de neajutorata si rugandu-l atat de frumos (plus ca m-am gandit ca asa o sa mearga si m-am imbracat in fusta, avantajul ca sunt fata), mi-a facut laptopu asa din sufletelul lui. Nu stiu ce i-a facut, ce Windows i-a instalat. Ideea e ca deocamdata functioneaza.
Nu stiu de ce sunt atatia care termina o facultate de informatica/calculatoare si “ei se stiu la de toate” si cand am si eu nevoie si intreb pe vreo 4 insi pe care i-am auzit laudandu-se ca se pricep…. primesc raspunsuri ca “l-ai bulit” sau “ai virusi” etc. No bine, ca l-am bulit sau ca am virusi stiu si eu. Da zi-mi domnule ce sa ii fac daca tot zici ca te pricepi! Dupa ce am facut tot ce a fost posibil ma duc in service unde se presupune ca e cineva care stie ce face. Ii zic simptomele si ma astept sa imi zica diagnosticu si ce e de facut. Zice: nu e pe partea de hard, nu am ce sa ii fac. E de la soft. Asa…si??? Cum nu sti ce sa ii faci?? Nu de asta esti pus aici informatician?
In fine… bine ca merge.
Pauza
Se pare ca voi lua o pauza de online cateva zile (sper sa nu se ajunga la cateva saptamani). Din pacate e neintentionata. Laptopul asta si-a batut joc de mine toata ziua. Asa ca maine la prima ora il pashte service-ul.
Si data trecuta cand l-am lasat in service ma simteam ca si cum mi-as fi internat copilul in spital. A fost destul de nasol cand am aflat diagnosticul, dar atunci m-am bucurat ca l-au externat mai repede decat a zis doctorul. Si de data asta banuiesc sa fie acelasi diagnostic… probabil va trebui din nou un transplant de memorie. Voi suferi cumplit ca va trebui sa ma uit la televizor. Dar voi profita si voi citi o carte. Mi-era dor (si cartile le citesc pe laptop). Cand se intampla ceva cu el ma simt ca si cum n-as avea o mana. You can call me obsessed, stiu ca sunt dependenta de el. Asta e.
Melancolie si nervi
Azi am simtit miros de iarna. Desi inca peisajul este unul de toamna, am simtit miros de zapada si nasul mi-a inghetat. Din nou haine multe si groase. Dar partea placuta este zapada, care nu isi face inca simtita prezenta, dar care are un efect magic. Astept zilele de schi, in care cu siguranta voi ingheta, dar asta e farmecul. Sa fiu din nou ca un pinguin pe partie, doar nasul sa imi ramana afara la frig. Mi-e dor de un weekend la Cavnic, sa schiez in timp ce soarele imi zambeste si parca ma indeamna sa fac plaja. In acelasi timp imi e dor de gerul dureros din muntii din Austria.
Mai este pana atunci…dar nu mult. Mai am de trecut prin cateva saptamani la facultate, examene partiale, carti multe de citit… Gandurile si amalgamul de sentimente care ma invadeaza intre timp nu ma ajuta deloc. Si ma enervez, ca asa ma enervez eu de obicei. Si ma dispera ca toti baietii sunt niste indecisi si niste ignoranti! Cel putin cei pe care i-am cunoscut pana acum. Nu a reusit nimeni sa ma convinga ca nu ar fi asa, deci o tin pe a mea. Sunt extrem de indignata pe chestia asta. Si nu mai suport! Neuronii mei sunt distrusi in fiecare zi unul cate unul. Deci nu exista un baiat care sa fie in stare sa imi demonstreze ca nu sunt toti la fel. Cred ca cer prea mult…
Mos Nicolae
Ma pregatesc de cateva zile sa scriu. A inceput luna cadourilor. Am simtit o atmosfera de sarbatoare saptamana asta cand mergeam sa ma intalnesc cu niste colegi si eram in apropiere de piata Matei Corvin. Strada pe care eram era pustie, intunecata si rece. Si am auzit un cor de glasuri calde care cantau colinde. Mi-au dat asa un fior… In urmatoarea seara am iesit sa ma plimb prin centru si sa fac poze, dar nu mai erau acolo. Oricum faptul ca m-a piscat putin frigul cu mana pe aparat m-a facut sa realizez ca e luna decembrie.
Azi a venit Mos Nicolae. In familia mea se tine foarte mult cont de traditii. S-a reunit familia, am schimbat cadouri. Am mancat dulciuri (ca asta aduce Mos Nicolae) si cu ocazia aceasta fratele meu si prietena lui au anuntat faptul ca s-au logodit. Nu se putea sa nu iasa la rampa plangacioasa din mine (sincer…inca plang). Important e ca sunt lacrimi de fericire. Abia astept sa vad cum vor reactiona si restul membrilor familiei si prietenii.
