Author Archives:
Ce urmărim la CES 2012?
CES 2012 este cel mai mare eveniment al începutului de an dedicat consumatorilor de electronice din întreaga lume. Consumer Electronics Show se ţine anual în Las Vegas, pe 10 – 13 ianuarie 2012. Vor fi trei zile de lansări, prezentări de produse şi conferinţe în care toţi marii producători de electronice vor pune pe masă tot ce au ei mai bun, armele secrete cu care speră să lovească piaţa în 2012. Telefoane mobile, laptop-uri, tablete, televizoare ultimul răcnet, gadgets etc.
An de an această întrunire îi adună la un loc pe toţi cei care au un numitor comun cu electronicele, de la mari retaileri şi până la simplul geek şi pasionatul de tehnologie. Anul trecut pe când întreţineam şi eu un blog de telefoane mobile, am urmărit şi eu lansările de la CES, mai mult rubrica care mă interesa: smartphones. Anul acesta voi face la fel, chit că nu mai am un blog de nişă pe care să mă desfăşor. După mine, evenimentul acesta e unul de bifat în viaţa asta şi tot sper că voi ajunge într-un an în Las Vegas să-mi clătesc niţel ochii pe la CES cu toate minunăţiile tehnologice ce urmează a fi lansate.
Care sunteţi mai cu tehnologia şi vreţi să fiţi pe fază cu ce pregătesc producătorii anul acesta, am făcut o listă cu principalele site-uri care transmit în fiecare an informaţie preţioasă de la event:
CNET se ocupă serios şi anul acesta de CES şi trasmite pe ces.cnet.com, unde puteţi urmări ce vă interesează pe 8 mari categorii principale: cell phones and smartphones, car tech, computers and hardware, digital photo and video, home theater, software and apps, tablets and e-book readers, televisions. De asemenea, conturile de twitter vă stau la dispoziţie cu informaţie în timp real.
Engadget sunt şi ei la fel ca-n fiecare an prezenţi la datorie în Las Vegas şi transmit live ce se întâmplă. Urmăriţi-i.
Alţi coloşi din .com care vor transmite sunt: Mashable, GSMArena pe segmentul mobil şi TechCrunch.
Ce aştept să văd la CES anul acesta?
Un teaser despre Windows 8, mai ales ţinând cont că Microsoft în afară de sistemul de operare nu prea mai vine cu nimic bun pe piaţă. Ar monopoliza tot eventul dacă ar veni cu ceva concret despre Windows 8.
Smartphones, smartphones. Vreau să văd ce aduce nou HTC, Samsung, LG, Motorola şi defunctul Nokia sau BlackBerry.
Televizoare inteligente. Tot aud că LG are pregătit un televizor gigant cu diagonala de 55 inch OLED. Sunt curios cum arată şi ce facilităţi are.
Laptop-uri şi tablete. Nu mă prea pasionează tablete şi nici notebook-urile, dar de curiozitate voi urmări, mai ales că se anunţă din nou un an dedicat tabletelor, noua fiţă în materie de tehnologie.
La ce vă aşteptaţi să fie cea mai mare priză anul acesta la CES?
Morala de astăzi
Dacă găseşti un iPhone uitat de vreun client aiurit în baia unei cafenele, bagă-l în buzunar şi pleacă din cafeneaua respectivă pentru că s-ar putea ca proprietarul să fie încă acolo şi e o chestiune de timp până ce va realiza că i-a dispărut telefonul. Norocul lui şi ghinionul tău este că există o aplicaţie minune numită “Find my iPhone“, cu ajutorul căreia, dacă va ştii de existenţa ei fireşte, te va descoperi imediat dacă eşti prost. iPhone-ul e totuşi un telefon inteligent.
Am râs bine după ce am citit povestea asta de pe TechCrunch:
So I’m sitting in Starbucks in Athens, Greece, meeting with Daily Secret developers. After taking a quick break, I realize I’ve left my iPhone on the bathroom sink. It’s gone. The barista says no one’s handed in a phone but suggests I check the ‘Find my iPhone’ app. Our head designer, Spiro, is already on the case—by the time I get back to the table, he’s got the app on iCloud. The good news? My iPhone’s still in Starbucks. The bad news—it’s on silent (probably turned on silent).
There’s a small button on the iCloud interface, which I’d never noticed before—Play Sound. In an instant, we can all hear my iPhone beeping. I’m looking around Starbucks and the noise is coming from a couple with a baby two tables away. “Have you seen my iPhone?” I ask. The guy pretends not to hear, which is insane because the beeping is
now incredibly loud. “Maybe the baby took it?” I say, even though their kid’s about a year old. The beeping stops.I go back to our table, click the same button and this time, when the beeping starts up, the guy takes my phone out of his pocket all contrite—“Oh is this your phone? I found it on the floor.” I’m almost speechless by now, then his wife jumps in—“You’ve got it back, what’s your problem?”
By the time we call the police, the couple has disappeared. No apology, nothing. Do I want to file charges? No. Facebook? Hell yes. We post the guy’s pic on Facebook. Ten minutes later, the kicker. His wife comes back into Starbucks, presumably to apologize. She comes up to our table. “I’ve lost my sunglasses. Have you seen them?”
Morala poveştii: Dacă vrei să faci un lucru ca la carte, gândeşte înainte să acţionezi şi nu fă treaba doar pe jumătate. Când găseşti un iPhone în baia unui local, nu e destul dacă-l pui doar pe silent, va trebui să-l şi închizi şi să scoţi cartela din el, şi, cel mai important, să nu mai stai în localul respectiv nici măcar un minut cu telefonul “găsit” în buzunar, pentru că treaba asta se numeşte în ziua de azi infracţiune, furt. Oameni idioţi.
Când îşi ia puiul zborul din cuib…
Orice tânăr trecut de 20 ani ştie că îi vine şi lui vremea să părăsească cuibul natal şi să o ia pe drumul lui în viaţă. E conştient că nu poate să sta o veşnicie pe spatele bătrânilor, aşa că, îşi găseşte un loc de muncă bun, o chirie la un preţ decent, dacă nu dispune de bani să-şi ia direct un apartament, îşi găseşte o mândruţă care să-l iubească şi pe care s-o iubească sincer, alături de care să înceapă să-şi construiască un viitor, şi uite aşa începe viaţa adevărată pentru tânărul nostru. Dă peste greutăţile vieţii, plata facturilor, cheltuieli, cumpărături şi alte cele. De multe ori resimte singur durerea după ce se loveşte de foarte multe ori cu capul de pragul vieţii. Şi e normal să se întâmple asta, până când a locuit în casa părintească, lucrurile au fost simple, mama şi tata se ocupau de totul, tânărul nostru nu avea grija zilei de mâine, el îşi vedea eventual de şcoală şi de tinereţe, ca orice om normal de altfel la vârsta lui.
Dar vine o vreme când distracţia asta se termină, iar acel moment este când începe tânărul nostru să ajungă să stea pe barba lui, să muncească pentru fiecare bănuţ, să facă economii, să pună deoparte pentru întreţinere şi alte diverse cheltuieli, să vadă cât de greu se câştigă banul şi ce sacrificii trebuiau să facă părinţii lui pentru a-i face lui totul pe plac.
Şi acum vine întrebarea firească pe care o am eu, care mă aflu oarecum în aceeaşi situaţie: care e vârsta optimă, sau hai să-i zicem, vârsta normală, pentru care un tânăr ar trebui să părăsească cuibul părintesc şi să o ia în drumul lui? Până la cât e normal pentru un tânăr să vieţuiască alături de părinţi ca să nu fie băgat în categoria paraziţiilor sociali care sunt ţinuţi de mama şi tata? Ştiu, de la 18 ani părinţii nu mai sunt obligaţi să te ţină, iar, ca orice pui, plecarea lui din cuibul unde a venit pe lume este atunci când ajunge la maturitate şi e capabil să zboare singur, să se descurce , să-şi găsească singur hrană, adăpost şi să reziste ştiind că nu mai are o aripă părintească deasupra capului. Ei bine, cum traducem asta în vârstă?
De pe la 20 ani cu toţii începem să ne gândim că de anul viitor vine timpul să zburăm din cuib şi să ne facem singuri viaţa, anul trece şi tot în casa părintească rămânem. Tot amânăm, tot amânăm, până ce ajungem într-o perioadă în care ne pică obrazul de ruşine că trebuie să stăm la o vârstă, gen 25+ ani, pe spatele lor, iar ei, dragii de ei, n-au ce să ne zică, că suntem sânge din sângele lor şi nu vor să ne izgonească în stradă.
E şi greu în ziua de azi să-ţi iei un apartament, sau cel mult o garsonieră, la ce preţuri sunt. Nu strângem noi banii ăia nici în 100 ani singuri, pe barba noastră, poate doar dacă am prinde un job bine plătit afară, dar nici aşa nu cred. Dacă nu te ajută părinţii cu nişte bani pentru o casă sau nu ai vreo mătuşă înstărită, chiria scrie pe tine, asta dacă nu alegi să fi un parazit pe spatele părinţilor până te însori, cum sunt de altfel mulţi de pe la 25 ani în sus.
Voi, care sunteţi mai trecuţi prin viaţă, la ce vârstă v-aţi luat zborul din cuib, iar restul, când aveţi de gând să o faceţi?
credit foto
Tentativă de articol scris când eu aveam alt subiect în cap
Îmi place la nebunie să scriu pe blog, din 2007 de când am început să-mi aştern gândurile în spaţiul virtual, fascinaţia n-a dispărut nici măcar pentru o clipă, iar când îmi era căzut blogul din cauza hostingului sau n-aveam timp să public ceva din motive personale, simţeam cum mă mănâncă buricele degetelor dacă nu tastez ceva pe blog. Am scris în draci, despre orice, despre ce mi-a trecut prin cap la momentul respectiv, despre evenimente, despre ştiri, despre ce mi-a prezentat interes, despre chestiile la care mă pricep şi despre care am ce povesti. Când am greşit, voi m-aţi corectat, puţinii cititori care îşi rup în fiecare zi câteva minute din viaţă ca să intre pe aici. Am avut o dilemă, nelămurire, problemă, am rezolvat-o împreună, iar pentru asta ţin să vă mulţumesc.
Cred că fiecare blogger trebuie să se mai dea jos din turnul său de fildeş şi să mulţumească oamenilor pentru că-l citesc. Unu, doi… cinci… o sută, o mie de cititori, nu contează câţi ai, important e să le mulţumeşti oamenilor că te vizitează.
Există însă ceva care mă enervează totuşi la culme şi mă roade pe interior de nu-i adevărat, iar acel ceva este atunci când nu-mi găsesc cuvintele când am un subiect interesant de scris. Am toată ideea articolului în cap, ştiu ce am de scris, dar nu ştiu cum să încep, cum să-i fac introducerea aia care, nu numai să să sune bine, dar să-i dea articolului consistenţă.
Această însemnare este o tentativă de articol, eu de fapt având alt subiect pe care urma să-l scriu, dar din cauza unui blocaj inspirativ am ajuns să scriu rândurile acestea, plus că nu v-am mai mulţumit demult pentru onoarea pe care mi-o faceţi să mă urmăriţi zilnic. Mă înclin.
“Bloguri bune de citit” pe luna ianuarie
Până acum, în cei 3 anişori de existenţă bloggeristică, nu am pus prea mare preţ pe blogroll, adică nu la modul serios, doar adăugam în el link-uri la grămadă, bloguri pe care, după ce le citeşti un timp, ajungi să le pui undeva la loc de cinste (blogroll, reader, bookmark, ca să ai şi pe mai târziu ce face). Acestea au pentru mine eticheta “bun de citit”, iar pornind de la această etichetă, voi încerca să implementez un nou concept care va viza blogroll-ul începând cu luna aceasta. Simplu ca bună ziua, 10 bloguri care îmi plac mie vor sta în fiecare lună în blogroll. La începutul fiecărei luni selectăm alte 10, că avem de unde, are balta peşte vorba aia. Din 60 mii de bloguri câte există în momentul de faţă, o putem ţine până ne plictisim.
Pentru luna ianuarie, astea sunt pentru mine blogurile bune de citit:
1. Daniel Rus
2. Dida
3. Dojo
4. Ellunes
5. Groparu
6. Katai Robi
7. Marius Panfiloiu
8. Nebuloasa
9. Questioare
10.Tvdece
