Author Archives:
De vorbă cu un fost angajat în legiunea străină
Era o zi obişnuită de duminică, la amiază, în municipiul Cluj-Napoca. Ora – puţin trecut de ora 14. Mă aflam în staţia de autobuz din Piaţa Mărăşti şi aşteptam să-mi vină caleaşca care să mă ducă acasă. Un vânt rece şi pătrunzător mă chinuie. Fulguie uşor spre tot mai tare. Aparatul electronic din staţie îmi arată că mai sunt 10 minute până-mi soseşte caleaşca. Sper să nu îngheţ de tot. Încep să fac ture prin staţie ca să mă încălzesc. Mă opresc şi îmi pun gluga de la geacă pe cap ca să-mi protejez urechile, care aplaudă în bătaia vântului. Nebunie de vreme la început de aprilie.
În timp ce băteam din picioare şi încercând să mă protejez de frig, lângă mine apare un domn bine-făcut, înalt, cărunt, iar vârsta-i bate undeva pe la 40-50 ani. Se uită la mine dând impresia că m-ar cunoaşte, eu ridic privirea de sub cozorocul şepcii pe care o purtam şi mă uit la el. Îmi întinde mâna să dea noroc cu mine. Primul instinct a fost să-i întind şi eu mâna, fără să-l întreb nimic. Nu ştiam de unde să-l iau, nu-mi pare cunoscut de nicăieri. Cred că m-a confundat. De fapt sigur m-a confundat.
Apoi a început să intre în vorbă cu mine. Eram bulversat şi nu ştiam de unde să-l iau, faţa-i nu-mi era cunoscută deloc, dar am zis să nu zic nimic şi să văd dacă se prinde că m-a confundat. Nu s-a prins.
- Ce faci, unde mergi?
- Mă duc acasă, zic eu după câteva secunde de gândire.
- Cu ce mergi?
- Cu treizeciu’…
- Grigo, Grigo?
- Mda…
După câteva secunde de tăcere a început un nou dialog cu misteriosul domn.
- Faină şapcă ai, de unde ţi-ai luat-o, se uite atent la şapca mea?
- Din piaţă, o am demult, nu mai ştiu exact de unde am luat-o…
- Şi io am avut una, am luat-o de la mol, da’ am pierdut-o… era ca a ta (n.r. mall)
- Păcat.
În momomentul imediat următor, un Passat de culoare neagră trece în viteză şi se opreşte doi metri mai încolo de staţia de autobuz.
- Ăla era passat, întreabă misteriosul domn, uitându-se la maşină?
- Da, passat, după ce am aruncat şi eu o privire spre maşină.
- Faină maşină… am avut şi eu un Ford Mondeo, luat cu banii pe care i-am făcut în legiunea străină, 17 mii de euro am dat pe ea. Ştii ce-i legiunea străină, nu?
- Da, normal.
- No, io am fost în legiunea străină… Bună a fost maşina asta, un adevărat magnet la gagici, era un albastru un pic mai închis decât polo-ul ăla de acolo, şi arată spre un Polo parcat la trei metri de noi.
- Aha, şi mergea bine? Tot ce zicea, eu dădeam din cap. Mă dădeam interesat.
- Mergea trăznet… să vezi. O dată i-am dat 200 pe autostrada aia care duce la Constanţa… cum îi zice?
- Autostrada Soarelui.
- Aşa, Autostrada Soarelui. Mergeam spre mare şi îi vedeam pe toţi cu bemweuri şi audi-uri trecând ca vântul pe lângă mine. Şi atunci am zis, ce dracu, mă, io-s mai prost îmbrăcat… şi am călcat-o…
- Îhî…
- Pe la 160-180 mergea bine, dar de la 200 şi ceva a început să se zguduie maşina…
- Îhî…
- Tare bună era maşina… am vândut-o la nişte saşi, în Sibiu… saşi îs ăia din Sibiu, nu?
- Saşi, saşi
- Le-am dat-o lor, m-am despărţit greu de ea.
Vine troleul cu numărul şase. Mă salută cu aceeaşi strângere de mână şi aleargă să-l prindă.
Nici până acum nu ştiu cine era omul respectiv, habar nu am dacă a fost într-adevăr în legiunea străină sau nu (după aspectul fizic pare că a fost), dar şi dacă ar fi fost (nu cred că avea de ce să mintă), rămâi surprins când afli cu ce se ocupau în trecut unii oameni pe lângă care treci pe stradă. În legiunea străină? Cine ştie ce ocupaţii aveau clujenii trecuţi de 40 ani în tinereţe.
Glume previzibile şi depăşite de 1 aprilie
Fiindcă astăzi e Ziua Păcălelilor, m-am gândit să fac o listă cu toate glumele pe care le-am primit de-a lungul anilor, glume care în timp au ajuns previzibile şi depăşite, dar cum mulţi nu sunt prea creativi în a veni cu ceva nou, preferă să le refolosească pe cele vechi. Bine, unii le muşcă şi pe astea în fiecare an, dar pentru majoritatea nu mai stârnesc amuzamentul deloc. Maxim un zâmbet amărât cât să nu-l facă pe păcălitor să se simtă prost.
Mie îmi place 1 aprilie. Dincolo de faptul că toţi care au încercat să mă păcălească, au folosit glumele de mai jos, e o zi amuzantă şi ca oricare alta. E distractiv să-i vezi pe unii cum se chinuie să facă o glumă bună cu care să te surprindă. Bine, pe mulţi i-am lăsat să creadă că m-au păcălit cu cele de mai jos ca să nu le rănesc sentimentele şi să se bucure şi ei că au păcălit pe cineva, să nu se simte prost la finalul zilei :))
Tot încerc să găsesc cea mai tare şi cea mai mişto păcăleală ever, care nu s-a mai făcut până acum, dar nici cum nu găsesc una.
1. Vezi că ţi dezlegat şiretul sau vezi că ai ceva pe bluză/pantaloni/faţă.
2. Hai să vezi ceva tare pe balcon/fereastră.
3. Pentru biciclişti: – vezi că ţi-i dezumflată roata sau ai pană. Sau ţi-i se învârte roata.
4. Pentru şoferi: – ai pană la roată, ai un far spart, ţi-e zgâriată portiera
5. Pentru bloggeri şi adminitratori de site-uri: – un JPG cu acest site a fost închis de către CIA/FBI şi alte organizaţii internaţionale. M-am săturat, renunţ la blogging din motive personale (şi înlocuieşti fişierul index.php din wordpress cu unul modificat de tine, nu înainte de a-l copia pe cel vechi într-un loc sigur)
Alte aşa zise păcăli mai ştiţi, din astea previzibile şi depăşite, că eu doar pe astea le ştiu?
Loc de muncă aproape de casă – un vis
Întotdeauna mi-am dorit un loc de muncă în cartier, aproape de casă, ăsta fiind şi unul din job-urile de vis de care sper că voi ajunge într-o bună zi să mă bucur, sau dream jobs, cum le zice americanul. Ce tare ar fi, să lucrezi la două blocuri distanţă de casă, să mai dormi zece minute, şi încă zece minute, şi încă zece minute, să te trezeşti la fără un sfert, iar la fix să fi la muncă, să nu-ţi faci nervi dimineaţa pe autobuz sau în trafic şi să nu te înghesui cu restul clasei muncitoare pe tramvai, să mergi relaxat spre birou, eventual să-ţi iei şi o cafea de pe drum. Cât de fascinant poate fi numai să te gândeşti la asta? Îţi dai seama cu câtă mândrie le răspunzi celor care te întreabă unde lucrezi, “ştii, eu lucrez la 10 minute de mers pe jos de acasă”. Când i-ai dat un răspuns ca ăsta, automat ţi-ai atras invidia şi antipatia interlocutorului tău, care este nevoit să schimbe două autobuze şi să mai facă 100 de metri pe jos până la servici.
Să prinzi un asemenea loc de muncă face parte din categoria celor care se întâmplă o dată în viaţă, din care mai fac parte, câştigul la loto, găsitul unui portofel cu o impresionată sumă de bani în el, găsirea unui iPhone 4S pe jos sau a unui card bancar cu pin-ul lipit pe el. Iar cei care au avut deja norocul să se angajeze aproape de casă, să ţină cu dinţii de serviciul respectiv căci nu se vor mai întâlni niciodată cu aşa ceva. Niciodată, am zis! Asta e, cum zice acelaşi american, one in a lifetime.
Până să se ivească o astfel de oportunitate de angajare, nu-ţi rămâne decât să îţi blestemi zilele când sună ceasul dimineaţa şi mori de ciudă că nu mai poţi dormi măcar 5 minute. Life sucks.
Vii la meci şi pleci într-o croazieră. Dacă ai noroc bineînţeles…
Pe 2 a lui aprilie douămiidoişpe, începând cu ora 19 (şepte seara pentru mănăştureni) să nu vă faceţi program, avem meci pe Cluj Arena. Universitatea Cluj primeşte vizita celor de la FCM Târgu Mureş, partidă care contează pentru etapa cu numărul douăzecişipatru. Aşa că dacă vreţi să-l vedeţi din nou goluri grozave, haideţi pe stadion.
Şi, aşa cum v-am obişnuit, am pentru voi două bilete la meci, la peluza 1, pe care le pot câştiga doi dintre voi, care-s mai norocoşi. Tot ceea ce trebuie să faci este să răspunzi într-un comentariu la întrebarea: În ce an a avut loc bejenia de la Sibiu? Câştigătorii vor fi aleşi prin tragere la sorţi.
Posesorul biletului norocos a cărei serie va fi afişată în pauza meciului pe ecran va avea şansa să plece într-o croazieră de două persoane, Italia-Tunisia-Spania-Franţa, cu o adevărată bijuterie pe apă, nava MSC Fantasia.
Termen limită: sâmbătă, 31 martie, ora 23:59
LATER EDIT: Iată şi câştigătorii: Izabella şi AndreiA. Felicitări!
