Perioada aia faina din decembrie pe care io o denumesc simbolic efort financiar maxim. Perioada cadourilor. Incepe cu ziua de 5-6 decembrie si se termina cu ziua de 31 decembrie. Imposibil sa eviti perioada asta fara sa-ti seci portofelul de bani, n-ai cum. Si daca ai un familion mare atunci lucrurile stau din rau in foarte prost pentru tine. Io am terminat repede cu ele, dar tovarasul cu care am fost azi prin centru a avut viata grea. Eu cu tot cu ganditul si drumul intre magazine am facut vreo 2 ore, restul de 5 le-am umblat cu el, ca nah, trebuie cineva sa-l ajute la cele 8 cadouri, si mari si mici. El numai de 4 ori a trecut pe la bancomat sa scoata malai. La un moment dat imi era mila de bietu om, scotea 30 lei, scotea 40, scotea 50, iara 30 de lei, si tot asa. Toata distractia l-a lasat mai usor cu vreo 2 milioane. Familie numeroasa, nene.
In alea doua ore cat am zabovit de unul singur prin oras in cautarea cadourilor perfecte, am observat o chestie: nici un magazin nu ar face un gest sa mai lase din pret, chiar daca esti decis sa cumperi un anumit produs si odata ajuns in fata casei de marcat constati ca-ti lipseste 1 leu, iar fara leul respectiv nu poti sa iei ceva pentru ce ai venit. Degeaba tot incerci sa ii explici tipului din spatele tejghelei ca, “acuma pentru 1 leu nu pot cumpara asta, si am venit pana aici”, si cauti cumva sa-l convingi sa ti-o lase mai ieftin, el n-o sa para interesat deloc. N-ai un leu, nu cumperi! Scurt. Ce vroiam eu sa cumpar era 29 de lei si aveam doar 28 lei iar la ora 13:00 se inchidea magazinul. Ceasul arata in acel moment 12:40. Trebuia sa fiu superman ca sa ajung inainte si inapoi in 20 de minute, la traficul care era la amiaza. Cadoul ce trebuia sa-l cumpar nu era pentru mine. Bun, il sun pe tovaras si ii zic ca n-am cum sa iau aia fara un leu si umanul ala nu vrea s-o lase la 28. Asa ca de 20 de lei am pornit-o sa mai iau eu niste cadouri pentru ai mei, oricum imi era dator el fix cu 20 lei. Banii mei s-au dus demult, nu stiu cum si pe ce, dar s-au dus, si acum imi astept fericirea – ziua de salar. Au picat bine banii astia, pe criza asta.
Dupa doua ore de cumparaturi, vorba vine cumparaturi, nu luasem prea multe, dar m-am dus acasa cu cea mai mare punga de cadouri. N-am mai vazut una asa de mare, avea vreo 80 de centi in lungime. Atrageam priviri instant. Se uitau fetele la mine ca la un manechin cand vedeau ce punga cu crini imperiali desenati pe ea am. Sa nu mai zic ca in autobuz m-or barfit un grup de 3 tipe. Eu aud foarte bine ce se vorbeste in jurul meu, iar distanta era de vreo 2-3 metri, dar m-am prefacut ca nu dau atentie. Una dintre ele zicea ceva de genul: “uite-l tu pe asta ce punga mare are”. Da la care eu, in gandul meu, ai vrea tu sa primesti ce am eu in punga asta.
Am ajuns acasa, am lasat cadourile si dupa o jumatate de ora am luat-o iar la pas prin centru, de data asta cu tovarasul care avea de cumparat nu gluma, precum ziceam la inceput. Cand vedeam cum tot cumpara-cumpara, mie mi s-o facut mila de bani. Dar intr-un fel chiar ii fain sa fi familie mare, dar in astfel de cazuri, cadourile, e cam naspa.
Si cand ma gandesc ca mai este Craciunul – alti bani, alta distractie… Vorba aia: It’s just the beginning…
