De ce am avea nevoie de o televiziune de gaming?

Pentru că pur şi simplu sunt atât de mulţi gameri în ţara încât ar fi nevoie de un program tv de unde să aflăm ultimele noutăţi din domeniul jocurilor.

Pentru că ar fi super mişto să stai în fotoliu şi să urmăreşti un buletin de ştiri numai cu jocuri.

Pentru că ar fi fain să vezi trailere de jocuri la televizor.

Pentru că pur şi simplu gamingul a acaparat 3 sferturi din casele românilor.

Pentru că în aşa fel copiii nu vor mai sta cu ochii în calculator ore-n şir ci vor mai da un ochi şi pe la televizor.

Pentru că e singurul capitol la care şi fetele se pricep aproape la fel de bine ca băieţii, vezi blonda de la începutul trailerului.

Dacă crezi că gamingul merită să fie pus pe cablu, votează!

Sper ca asta să nu rămână doar la stadiul de vorbe.

Eram in tren, ma jucam pe telefon si ghici cine se aseaza in fata mea? Escortul*, frate. Ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa par un fan disperat… si imi vine in cap numele lui mic – Dan!
Il caut pe Facebook, ii recunosc poza dintr-o suta, ma uit pe profilul lui si vad ce-i place. Ghici ce, frate? Femeile!

Ce fac? Şoptesc “măi să fie, am bătut recordul la femei: 1000 într-un an”, da’ fix cat sa m-auda. Si ghici ce face escortul? Se apropie încet-încet de mine şi mă întreabă cum am reuşit. Îmi spune că el nu reuşeşte să treacă de două: vecina de la patru şi baba de la unu. Apoi ne imprietenim pe Facebook şi ne povestim fiecare experienţele, super tare, frate!

*e vedetă pe twitter. descoperit şi promovat de inegalabilul Liviu Alexa.

Ideea e că simt eu aşa în sufleţelul meu că încep să-mi epuizez tot materialul pentru blog (ştiu că nu se poate întâmpla aşa ceva, dar aşa simt eu în momentul de faţă. nu e lipsa de inspiraţe) şi aş vrea să ştiu şi părerea voastră, dragi cititori, vizitatori, spammeri şi restul care mai ajungeţi pe aici din greşeală. Ce ar trebui să mai scriu pe evasile.com? Pe ce subiecte să mă mai axez? Cum să scriu ca să fiţi voi pe deplin mulţumiţi iar când închideţi acest blog să spuneţi satisfăcut/ă, “uite am citit o chestie foarte mişto pe net la un gog pe blog”?

Am scris destul de mult până acum, în aproape trei ani de există a acestui umil site, şi cred că a venit momentul şi s-ar cuveni totuşi să întreb şi audienţa, cititorii fideli, aceia puţini care se obosesc să intre aici la mine mai mult din milă, ce ar mai vrea să citească aici?

Până acum am tot scris despre tot felul, despre politică, fotbal, femei, păreri personale despre ce s-a mai întâmplat interesant în frumoasa noastră ţară, dar parcă simt un pic nevoie să mai diversific subiectele. Blogul rămâne în continuare unul generalist, dacă cumva vă gândeaţi că-l transform într-un blog nişat, n-am de gând să fac asta pentru că nu ăsta e scopul acestui blog. Vreau să scriu şi altceva de ce apare de obicei pe aici. Ce anume? Asta vă rog pe voi să-mi spuneţi.

Daţi-mi idei de subiecte interesante.

Cum îţi dai seama când ai laborator/seminar şi cum îţi dai seama când ai curs într-o zi fără să te uiţi pe orar?
R: Grupul ‘faculta’ pe Yahoo Messenger e gol când e laborator/seminar şi full, toată lumea online, când sunt cursuri, mă rog aproape toată lumea, mai sunt şi excepţii.

Eu sunt un mare consumator de presă sportivă şi un cititor fidel al principalelor ziare şi site-uri de sport de la noi, dar, îmi pare atât de rău că spun asta, nu pot să nu remarc moartea presei sportive. Motivul? Din cauza unor astfel de articole apărute pe site-urile cu un trafic de milioane de unici pe lună, trafic cu care se laudă atât de mult redactorii şefi ai publicaţilor mai sus menţionate. E jenant să citeşti o asemenea mizerie – un dialog dintre două personaje lipsite de orice urmă de bun simţ şi decenţă nu are ce căuta în paginile unui ziar, scris sau online.

Şi pentru că dacă citeşti mizeria parcă nu-ţi repugnă atât de tare ca şi când ai auzi-o cu urechile tale, la televizor, în direct, mizeria de articol a fost preluat de pe tv, acolo unde cele două personaje s-au dat în stambă minute-n şir aruncându-şi cuvinte grele, lovind cu putere în bunul simţ al cetăţeanului nevoit să-i asculte pe cei doi.

Animal Planet show în varianta românească – astăzi boul şi viţelul.

Dragi moderatori, prezentatori şi producători tv, continuaţi cu astfel de imbecilităţi şi vă veţi pierde şi ultimul punct de rating pe care-l face emisiunea voastră. A, nu vă interesează? Atunci să nu vă miraţi de ce o să fiţi puşi pe liber când vi lumea mai dragă, bine?

Aseară m-am uitat la meciul Unirea Urziceni vs Steaua, o partidă faină cu un joc cursiv, ritmat şi cu multe faze de poartă. Trec peste faptul că m-am bucurat teribil la 2-1 pentru Urziceni, nu pentru că aş fi eu mare suporter al Unirii ci pentru că nu-l suport pe omul care păstoreşte clubul din Ghencea. Şi mă bucur enorm când văd cum i se taie din avânt lui Becali după meciuri. El, marele viteaz înainte de meci, declarând: batem 2,3,4,5 – 0, nu există să pierdem, noi suntem Steaua şi Steaua nu pierde niciodată. Arogant cum îl ştim, se desumflă imediat când echipa lui joacă mult sub aşteptări iar rezultatul nu este nici pe aproape cel visat de el.

Aseară, Kapetanos a fost din nou omul potrivit la locul potrivit, pentru a nu ştiu câta oară, salvând un punct miraculos pe arena Tineretului din Urziceni. Dacă ne uităm pe statistici câte meciuri a salvat Kape de când e la Steaua, ajungem la concluzia că 3 sferturi din punctele Stelei din acest campionat le-a făcut grecul, cu golurile sale din ultima secundă de joc. Bulan? Categoric, altceva nu poate fi. Să dai gol în ultimul minut din 10 meciuri mi se pare că îţi trebuie mult noroc pentru asta. Grecul are o evoluţie mediocră până prin minutul 80, dar vine cu golul salvator exact când nimeni nu mai spera.

În comparaţie cu “prinţul” Adrian Cristea de la Dinamo, Kape se lipeşte de gol. Grecul n-are tehnica lui Cristea asta-i clar, dar are ceva ce “prinţul” nu are: NOROC. Se lipeşte mingea de el exact când trebuie şi marcă golul când ţi lumea mai dragă. “Prinţul” o fi el tehnic, dar e indolent şi crede că dacă e preferatul lui Borcea nu mai trebuie să joace fotbal.

Bulanul lui Kapetanos îl aduce în inimile suporterilor şi în graţiile conducerii, în schimb, indolenţa “prinţului” îl duce direct acolo unde nu-şi doreşte niciun fotbalist să ajungă: ţinta criticilor suporterilor, conducerii şi tuturor oamenilor de fotbal de pe la noi.

Pentru cei mai neinformaţi, azi noapte a avut loc decernarea premiilor Oscar 2010. Fiindcă n-am avut cum să mă trezesc  la ora 4 dimineaţa ca să văd live evenimentul (deşi mi-aş fi dorit). N-am putut şi nici n-aş fi avut cum, abia pot  să mă trezesc la 7 dimineaţa darămite la 4, dar cum alţii au făcut acest sacrificiu am să spicuiec de pe primul blog care mi-a intrat pe retină: Cartim. Şi ca să nu o mai lungim cu vorbăria, iată şi câştigătorii:

Cel mai bun film: “The Hurt Locker”

Cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow – “The Hurt Locker”

Cel mai bun actor: Jeff Bridges – “Crazy Heart”

Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz – “Inglourious Basterds”

Cea mai bună actriţă: Sandra Bullock – “The Blind Side”

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mo’Nique – “Precious”

Cel mai bun film de animaţie: “Up” – Pete Docter

Cel mai bun film străin: “El Secreto de Sus Ojos” – Argentina

Cel mai bun documentar (scurtmetraj): “The Cove”

Cel mai bun mixaj de sunet: “The Hurt Locker”

Cel mai bun scenariu adaptat: Geoffrey Fletcher – “Precious” (Based on the Novel Push by Sapphire

Cea mai bună coloană sonoră: “Up”

Cele mai bune costume: “The Young Victoria”

Cea mai bună scenografie: “Avatar”

Cel mai bun scurtmetraj: “The New Tenants”

Cel mai bun montaj de sunet: “The Hurt Locker”

Cel mai bun scenariu original: Mark Boal – “The Hurt Locker”

Cele mai bune efecte vizuale: “Avatar”

Cel mai bun cântec original: “Crazy Hearts”

Cel mai bun film de animaţie (scurtmetraj): “Logorama”

Cel mai bun machiaj: “Star Trek”

Cea mai bună realizare cinematografică: “Avatar”

Comentarii şi păreri după ce vedem filmele. Ca să nu vorbim în necunoştinţă de cauză, nu de alta.